Teritoriul lui Dumnezeu

9 oct. 2011

Mesaj: Terioriul lui Dumnezeu

Trăim în această viaţă pe mai multe teritorii – teritoriul familiei, teritoriul prietenilor, teritoriul carierei. Mai este însă un teritoriu important – acesta e teritoriul lui Dumnezeu.

• Ce reprezintă acest teritoriu?
• Cum e să trăieşti pe el?
• De ce să trăieşti pe el?

5 lucruri despre acest teritoriu

I. Pe teritoriul lui Dumnezeu, El controlează nu eu.

• Nouă ne place să avem toate sub control, deoarece aşa ne simţim mai în siguranţă. De multe ori nu ne decidem să ascultăm de Dumnezeu deoarce ne gîndim că vom pierde totul de sub control.
• Ne facem planuri fără Dumnezeu şi apoi îl rugăm pe Dumnezeu să le binecuvinteze. Şi cînd El nu le binecuvintează ne supărăm pe El.

Exemplu Biblic: Avraam:

Cei mai mulţi eroi ai Bibliei au ales să păşească pe acest teritoriu al lui Dumnezeu, unul din ei a fost Avraam. La un moment dat al vieţii sale Dumnezeu i-a făcut o provocare, l-a chemat să iasă din ţara în care trăia într-o ţară îndepărtată. Răspunsul lui Avraam a fost să asculte.

Plecarea şi sosirea lui Avram în ţara Canaan.

Geneza 12

1Domnul zisese lui Avram: “Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.

2Voi face din tine un neam mare, şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare, şi vei fi o binecuvântare.

3Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.

4Avram a plecat, cum îi spusese Domnul, şi a plecat şi Lot împreună cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran.

5Avram a luat pe Sarai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate averile, pe care le strânseseră şi cu toate slugile pe care le câştigaseră în Haran. Au plecat în ţara Canaan, şi au ajuns în ţara Canaan.

6Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui More. Canaaniţii erau atunci în ţară.

7Domnul S-a arătat lui Avram, şi i-a zis: “Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale.” Şi Avram a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase.

8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, având Betelul la apus şi Ai la răsărit. A zidit şi acolo un altar Domnului, şi a chemat Numele Domnului.

9Avram şi-a urmat drumul, înaintând mereu spre miazăzi.

Atunci cînd eşti pe teritoriul lui Dumnezeu, El e în control. Şi teritoriul lui Dumnezeu nu este un loc anume ci este o stare de ascultare, o stare în care eşti conştient de faptul că de Dumnezeu depind lucrurile.

Exemple:

1. Pregătirea predicii – cîteodată cînd mă apuc să pregătesc predica îmi dau seama la un moment dat că o pregătesc fără Dumnezeu dar vreau să vorbesc despre Dumnezeu, şi mă trezesc că cel care este în control sunt eu şi nu Dumnezeu, şi de obicei dacă merg aşa mai departe predica în cele din urmă nu va avea puterea lui Dumnezeu. Apelez în cele din urmăla Dumnezeu pentru gînduri, idei, scop în predică, explicare a pasajului.
2. Slujire – atunci cînd alegem teritoriul lui Dumnezeu în slujire, în cele din urmă slujirea e binecuvîntată. Atunci cînd alegem noi să ţinem toate lucrurile sub control apar divergenţe, invidii, concurenţă, etc.
3.  Facultate – cînd eşti pe teritoriul lui Dumnezeu, pur şi simplu te încrezi în El şi faci aşa cum Dumnezeu vrea în situaţii cînd eşti ispitit să mergi la compromis sau să spui o minciună sau să copii, etc.
4. Serviciu – de multe ori alegem să ţinem noi totul sub control. Dar Dumnezeu vrea să alegem teritoriul Lui chiar şi la serviciu.

Mai departe în acest capitol din Geneza este scris că în Canaan a început o foame, şi Avraam a plecat în Egipt.

Geneza 12:

10A venit însă o foamete în ţară; şi Avram s-a pogorât în Egipt, ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo; căci era mare foamete în ţară.

11Când era aproape să intre în Egipt, a zis nevestei sale Sarai: “Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă.

12Când te vor vedea Egiptenii, vor zice: “Aceasta este nevasta lui!” Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă.

13Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.”

Şi în Egipt Avraam nu mai era pe teritoriul lui Dumnezeu, Avraam deja avea toate lucrurile în controlul său. A spus o minciună, Egiptenii l-au crezut, au luat-o pe Sara soţia lui şi au dus-o lui Faraon, şi Dumnezeu n-a lăsat pînă la urmă să aibă loc totul aşa cum planificase Avraam.

14Când a ajuns Avram în Egipt, Egiptenii au văzut că nevasta lui era foarte frumoasă.

15Slujbaşii cei mai de frunte ai lui Faraon au văzut-o şi ei, şi au lăudat-o la Faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui Faraon.

16Pe Avram l-a primit bine din pricina ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile.

17Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon şi casa lui, din pricina nevestei lui Avram Sarai.

Avraam trebuia să devină o binecuvîntare pentru alte neamuri, însă acum era un blestem pentru Faraon.

18Atunci Faraon a chemat pe Avram, şi i-a zis: “Ce mi-ai făcut? Pentru ce nu mi-ai spus că este nevasta ta?

19De ce ai zis: “Este sora mea”, şi am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ţi nevasta; ia-o, şi pleacă!”

20Şi Faraon a dat poruncă oamenilor lui să-l petreacă pe el, pe nevasta sa şi tot ce avea.

II. Pe teritoriul lui Dumnezeu, El decide nu eu.

• De multe ori nu prea lăsăm deciziile noastre lui Dumnezeu, din cauza că noi credem că El va alege ceea ce e cel mai greu şi mai neplăcut pentru noi.
• Exemplul lui Avraam – Dumnezeu a decis să aibă un fiu prin care să binecuvinteze întregul pămînt.

Geneza 15:

1După aceste întâmplări, Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie, şi a zis: “Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta cea foarte mare.”

2Avram a răspuns: “Doamne Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii; şi moştenitorul casei mele este Eliezer din Damasc.”

3Şi Avram a zis: “Iată că nu mi-ai dat sămânţă, şi slujitorul născut în casa mea va fi moştenitorul meu.”

4Atunci Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: “Nu el va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău.”

Soluţia pe care a propus-o Sara, a fost una greşite, cu mari consecinţe.

Geneza 16

1Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse deloc copii. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.

2Şi Sarai a zis lui Avram: “Iată, Domnul m-a făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate că voi avea copii de la ea.” Avram a ascultat cele spuse de Sarai.

3Atunci Sarai, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, după ce Avram locuise ca străin zece ani în ţara Canaan.

4El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată. Când s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreţ pe stăpâna sa.

5Şi Sarai a zis lui Avram: “Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ţi-am dat în braţe pe roaba mea; şi ea, când a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreţ. Să judece Domnul între mine şi tine!”

6Avram a răspuns Saraiei: “Iată, roaba ta este în mâna ta; fă-i ce-ţi place!” Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; şi Agar a fugit de ea.

Roabei Agar i s-a născut Ismael, din care au ieşti popoarele arabe, şi care pînă în ziua de azi sunt orientaţi împotriva la toţi oamenii.

• Exemple:

1.  Dacă păşeşti pe teritoriul lui Dumnezeu atunci cum să păşeşti mai departe trebuie să-L întrebi pe Dumnezeu.
2.  Noi trăim într-o lume în care nu vedem totul dinainte, şi dacă chiar ştim care va fi viitorul, ştim că la urmă orice genunchi i se va închina lui Hristos, ştim că creştinii vor ajunge în cer biruitori, ştim că satan va fi legat şi aruncat în iazul cu foc, ştim că tot ce ne înconjoară va fi distrus, ştim că lucrurile materiale vin şi se duc, şi importante sunt comorile veşnice – oricum de multe ori alegem să trăim cu totul altfel, fie din cauza necredinţei, fie din cauza uitării, fie din cauza că nu întrebăm pe Dumnezeu, nu cerem părerea Lui şi nu lăsăm pe El să decidă.

Cel mai bine e cînd Dumnezeu decide, Dumnezeu vede totul în ansamblu, ba mai mult El deja are un plan bun pentru fiecare. Deci cel mai înţelept pentru un om e să accepte faptul că deciziile lui Dumnezeu sunt cele mai bune.

III. Pe teritoriul lui Dumnezeu, El primeşte slava nu eu.

• Motivul pentru care facem multe lucruri, chiar şi legate de sfera slujirii este slava personală. Ne dorim atenţie, apreciere, laudă şi înălţare. Ştim că tot ce avem mai bun e dela Dumnezeu.Însă am dori mai mult ca slava pentru acestea să vină la noi, nula Dumnezeu.
• Pentru a primi slavă personală trebuie să facem ceva cu forţele proprii, ca în cele din urmă rezultatul să fie apreciat şi lăudat. Atunci cînd alegi însă teritoriul lui Dumnezeu, atunci nu mai poţi face nimic cu forţele proprii, nu ai alteceva de ales decît să te încrezi în Dumnezeu şi să accepţi ceea ce El oferă. Şi în realitate nu poţi face prea multe lucruri cu forţele proprii, noi oamenii suntem prea slabi ca să facem cu puterile noastre lucrarea lui Dumnezeu.
• Exemplu Biblic: Avraam a avut un moment în viaţă cînd s-a despărţit de Lot. Lot a mers spre Sodoma, şi în cele din urmă a ales să trăiască în Sodoma, iar Avraam a mers în partea opusă. Aceasta era înainte ca Sodoma să fie disturăs de Dumnezeu. Sodoma şi Gomora era supusă la un alt împărat, s-a răsculat, au avut un război, l-au pierdut, şi din Sodoma au fost luaţi ostatici, printre care era şi Lot, nepotul lui Avraam. Avraam cînd a auzit despre aceasta a luat luptătorii săi, a atacat pe cei ce au luat ca ostatic pe Lot, i-a învins şi l-a eliberat pe Lot. Iată ce s-a întîmplat mai departe:

Melchisedec binecuvântează pe Avram.

Geneza 14:

17După ce s-a întors Avram de la înfrângerea lui Chedorlaomer şi a împăraţilor care erau împreună cu el, împăratul Sodomei i-a ieşit în întâmpinare în valea Şave, sau Valea Împăratului.

18Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului Celui Prea Înalt.

19Melhisedec a binecuvântat pe Avram, şi a zis: “Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului.

20Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.

Zeciuiala dată de Avraam era un semn de închinare, şi preotul Melhisedec i-a făcut clar că Dumnezeu i-a dat această biruiunţă, şi Avraam s-a închinat, şi a recunoscut puterea şi ajutorul lui Dumnezeu.

IV.  Cel mai bine în această viaţă, e să trăieşti pe teritoriul lui Dumnezeu.

Explic de ce:

1.  Acolo e pacea şi liniştea lui Dumnezeu
2. Acolo simţi dragostea lui Dumnezeu şi o experimentezi
3. Acolo eşti acceptat aşa cum eşti
4. Acolo creşti şi te dezvolţi spiritual cu adevărat
5. Acolo înţelegi cine eşti cu adevărat
   1. Care sunt darurile tale
   2. Care e chemarea ta
   3. Care sunt păcatele tale
   4. Care sunt nevoile tale
6. Acolo Dumnezeu e slăvit prin viaţa ta
7. Acolo ajungi să iubeşti în loc să critici
8. Acolo primeşti direcţia în viaţă şi putere pentru a merge după ea
9. Acolo ai bucuria adevărată
10. Acolo ai putere să înfrunţi ispitele şi păcatul
11. Acolo Dumnezeu te schimbă, nu mai trebuie să te chinui din răsputeri şi la urmă oricum să nu se primească nimic.

Ce se află în afara teritoriului lui Dumnezeu:

Lipsă de scop, spiritualitate falsă, aroganţă, lipsă de dragoste faţă de cei din jur, nelinişte sufletească, gol interior, frică şi neîncredere în bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu, decizii greşite cu consecinţe neplăcute. Daruri spirituale care nu vor fi nici folosite, nici dezvoltate.

V.  Eu am decizia să păşesc sau nu pe acest teritoriu.

Romani 12:1

Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. 

Predica – Tipuri de dragoste!

Data – 4 septembrie 2011

Predicator – Călin Cristi

Tema: Tipuri de dragoste

Partea I

Partea II

Predica – Avem nevoie de schimbări…

21 august 2011

Biserica Învierea

Mesaj: Avem nevoie de schimbări

Se întîmplă să te trezeşti dimineaţa şi să te gîndeşti – „am nevoie de o schimbare în viaţa mea, altfel nu ştiu cum va mai merge”.

Se întîmplă să priveşti televizorul şi să vezi ce se întîmplă în situaţia politică, sau socială, observi multă corupţie, nedpreptate, ură între oameni şi te gîndeşti – ţara asta are nevoie de o schimbare, altfel nu mai ştiu unde ajungem.

Poate de multe ori venind la biserică, sau întorcîndu-te de la biserică începi să te gîndeşti – în biserica asta trebuie de făcut o schimbare – altfel nu mai ştiu ce va fi.

Posibil sunt anumite dependenţe de care eşti robit – fie internetul, mîncatul excesiv sau fumatul – şi înţelegi undeva că ar fi bine cumva să scapi de ele.

Posibil ai anumite deprinderi de care ai vrea să scapi – fie e vorba despre deprinderea de a întîrzia, sau de a lua prea multe asupra ta, fie a lăsa lucrul început la jumătate.

Poate este o viaţă în neascultare de Dumnezeu – observi că nu mai ai nici chef de rugăciune, nici Biblia să o citeşti şi nici la biserică să mai mergi – şi înţelegi că ai nevoie de oschimbare la acest capitol.

Poate este o frică de oameni cu care trăieşti – şi ea te împiedică să te apropii de oameni, sau te împiedică să le spui despre Dumnezeu, sau să-i mustri atunci cînd crezi că e nevoie. Şi înţelegi ar fi bine cumva să te schimbi şi să devii mai îndrăzneţ.

Aş vrea să vorbesc astăzi despre schimbări – mesajul l-am intitulat – „Avem nevoie de schimbări”. Fiecare din noi ştie de ce schimbări are nevoie. Aş vrea să vorbesc despre 6 paşi pentru a ajunge la o schimbare reală în viaţă…

Primul pas:

1. E important să vrei să schimbi ceva.

E foarte greu să schimbi ceva atunci cînd nu vrei să schimbi nimic.

E foarte greu să motivezi pe cineva să facă ceva atunci cînd ele nu vrea să facă nimic.

E foarte greu să ajuţi pe cineva să scape de o dependenţă atunci cînd el singu nu vrea asta.

Primul pas spre o schimbare e dorinţa de a te schimba.

Posibil că prietenii tăi ştiu ce schimbări ar fi bine să faci în viaţa ta, şi pentru a părea mai bun în ochii lor le spui – „De mîine, sau începînd cu o zi de luni, eu voi începe să mă schimb, eu voi lepăda aceasta, sau voi înceta să facă un lucru sau altul”.

Însă încercă să te evaluezi – vrei într-adevăr asta.

• Ce vrei mai tare – să scapi de dependenţa de jocuri la computator sau vrei să treci cît mai curînd la următorul nivel în acel joc?
• Vrei într-adevăr să scapi de vreo altă dependenţă sau spui asta doar pentru a impresiona prietenii, pe cînd în inimă nu ai nici o intenţie serioasă în această privinţă?
• Vrei într-adevăr să-L cunoşti pe Dumnezeu sau doar foloseşti un limbaj spiritual din nou, pentru a impresiona pe alţii?

 Totul se începe de la o dorinţă puternică.

Un alt pas:

2. Cere ajutor.

În primul rînd cere ajutor dela Dumnezeu.

În foarte multe locuri din Biblie Dumnezeu ne încurajează să cerem:

Iacov 1:5

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Iacov 4:2-3

2Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

3 Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

Matei 7:7-8

7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

8 Căci oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

Filipeni 4:

6Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

7Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Isus a mai spus un caz despre rugăciune – cînd o femeie se ducea la un împărat să ceară dreptate pentru ceva anume. Împăratul nu prea era interesat să o ajute, însă din cauza insistenţei ei, el a ajutat-o.

Într-un alt caz – cineva a rugat pe ucenicii lui Isus să vindece pe fiul său de demoni şi ucenicii lui nu l-au putut vindeca. Isus l-a vindecat, şi ucenicii l-au întrebat de cei ei nu au putut să-l vindece, şi Isus le-a răspuns:

Matei 17:

19Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: “Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

20″Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. “Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici colo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

21Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Dumnezeu ne încurajează să ne rugăm nu numai pentru noi dar şi pentru alţii :

1 Timotei 2 :

1Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,

2pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.

3Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

4care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

De multe ori cînd comunicăm în diferite grupuleţe – ajungem să vorbim şi despre politică, şi se începe o critică la adresa fiecăruia – « Acesta nu-i bun, celalt e făţarnic, al treilea e prea egoist, al patrulea mai este nu ştiu cum, nimeni nu se gîndeşte la ţară, şi aşa mai departe…».

Aş vrea să întreb

• Cînd ultima dată te-ai rugat pentru cei din parlament, pentru preşedinte, pentru primar, pentru situaţia politică ?

Pavel îi încuraja pe fraţii lui în credinţă să se roage pentru el.

• Cînd te-ai rugat ultima dată pentru liderii bisericii, ca Dumnezeu să le dea înţelepciune cum să conducă şi să-şi îndeplinească responsabilităţile ?
• Cînd ultima dată te-ai rugat pentru biserica pe care o fregventezi ?

Rugăciunea e o armă foarte puternică în mîna unui creştin. Cea mai mare greşeală a creştinului este să nu o folosească.

Cere ajutor de la Dumnezeu, dar cere ajutor şi de la alţi creştini.

În planul lui Dumnezeu pentru omenire un loc foarte important îl ocupa biserica. O comunitate de oameni care cred în Dumnezeu şi se adună împreună pentru a se închina Lui. Dumnezeu a planificat biserica în aşa fel ca fiecare membru al ei să aibă nevoie de alţii, şi alţii să aibă nevoie de el. De aceea nu a dat toate darurile spirituale unui singur membru ci la toţi diferite. Atunci cînd într-o biserică nimeni nu mai are nevoie de nimeni, atunci acea biserică – poţi să spui că e pe moarte, sau este deja moartă.

Avem nevoie să cerem ajutor de la alţii, oricare ar fi problema cu care ne confruntăm. Avem nevoie să ne deschidem unul faţă de altul şi să recunoaştem slăbiciunile noastre, nevoile noastre.

Ideea grupurilor mici e o idee foarte bună deoarece anume acolo are loc această relaţionare, acest ajutor reciproc.

3. Crede-L pe Dumnezeu.

Matei 21:

20Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: “Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

21Drept răspuns, Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: “Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare”, se va face.

22Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

Ceea ce-i împinge pe oameni la acţiune este ceea cei ei cred cu adevărat.

« Cel ce se roagă dimineaţă să plouă şi se roagă cu credinţă, îşi ia umbrela cînd iese din casă. »

4. Aşteaptă.

Poate te rogi de mult timp pentru rudele tale ca ei să-L cunoască pe Dumnezeu şi vezi că nu se întîmplă nimic – e nevoie să mai aştepţi.

Poate te rogi pentru o schimbare în biserica ta, şi nu vezi nici un răspuns la moment – e nevoie să mai aştepţi.

• Moise a aşteptat 40 de ani pînă Dumnezeu l-a adus la condiţia de a putea într-adevăr să-şi ajute poporul.
• Avraam a aşteptat pînă la adînci bătrîneţe promisiunea lui Dumnezeu că va avea un fiu.
• Isus a aşteptat 30 de ani pînă să-şi înceapă slujirea lui pe pămînt.

Graba strică treabă – spune un proverb de al nostru.

În cazul lui Avraam, soţia lui Sara s-a grăbit să-L ajute cumva pe Dumnezeu. Ştia că ea nu putea să aibă copii, erau deja bătrîni, şi ideea care i-a venit a fost să-i dea pe roaba ei Agar ca să se culce cu Avraam şi astfel ea va avea un copil – şi iată promisiunea îndeplinită.

Graba ei a adus la apariţia unui popor care luptă pînă acum împotriva creştinizmului şi împotriva întregului glob pămîntesc.

Poate de mult timp te rogi pentru un soţ sau o soţie, şi ştii că ar fi bine ca el sau ea să fie creştin. Priveşti în biserică şi nu prea vezi nici un partener potenţial, timpul însă trece şi trebuie să faci ceva – şi începi deja să cauţi persoana potrivită printre cei necreştini.

Biblia spune să nu ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.

Mai bine e să trăieşti singur decît cu o persoană nepotrivită.

5. Acceptă ceea ce Dumnezeu oferă.

Apostolul Pavel avea un neajuns, poate era fizic poate era ceva altceva – Pavel îl numea „Ţepuş în carne”, şi cel mai probabil că îl deranja foarte mult. El s-a rugat ca Dumnezeu să i-l i-a şi Dumnezeu i-a răspuns că harul Lui îi este deajuns, puterea sa în slăbiciune este făcută desăvîrşită.

2 Corinteni 12:7-9

7Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.

8De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

9Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

Dumnezeu de multe ori foloseşte neajunsurile noastre într-un mod foarte special.

Este o istorioară despre un slujitor al unui om care aducea apă de la un izvor cu două ulcioare. Unul era bun, altul era crăpat, aşa încît de fiecare dată cînd era umplut, apa curgea din el pînă ajungea acasă. Din cauza asta ulciorul spart se complexa foarte mult, se supăra pe el însuşi, şi celalalt ulcior bun îl mai privea cu dispreţ. Şi acest ulcior i-a spus celui care îl căra în fiecare zi – „ascultă de ce mă mai foloseşti atîta pentru a aduce apă, nu vezi că sunt spart şi vărs multă apă pe drum?”. Băiatul i-a răspuns – „Cînd ne vom duce următoarea dată la apă să priveşti partea ta a drumului şi pe cealaltă parte”. Şi ulciorul spart a observat că pe partea lui erau flori pînă la izvor, pe cealaltă parte nu era nimic. Atunci băiatul i-a spus – „Eu am observat neajunsul tău şi am hotărît să-l folosesc pentru ceva bun, de aceea am semănat flori pe partea ta a drumului aşa încît de fiecare dată cînd ne întoarcem la izvor tu le uzi, şi pe urmă eu le strîng pentru a le pune în casa stăpînuluipe masă”.

Pe de altă parte Dumnezeu nu oferă numai lucruri pe care noi le privim ca neajunsuri dar şi lucruri pe care am putea să le privim ca surplusuri. Cîteodată cerem ceva şi Dumnezeu ne dă mul mai mult decît cerem.

Dacă Dumnezeu dă ceva, ia şi bucură-te de asta.

 6. Fă ceea ce ţine de tine.

Într-o localitate era o inundaţie, şi toţi erau evacuaţi de acolo. Cînd apa abia se ridica, cineva cu maşina îi spune lui moş Ion să se suie pînă vine inundaţia, şi moş Ion îi spune – „Nu merg, eu cred că Dumnezeu mă v-a salva de inundaţia asta”. Cînd deja era pînă la brîu, cineva cu barca a venit şi i-a spus lui moş Ion să se suie, şi el din nou – „Pe mine Dumnezeu o să mă salveze”. Cînd apa era ridicată pînă la acoperiş a venit un elicopter să-l salveze pe moş Ion, şi moş Ion din nou a refuzat spunînd că pe el Dumnezeu îl va salva. Apa s-a ridicat şi mai mult şi moş Ion s-a înecat şi a ajuns în faţa lui Dumnezeu şi nemulţumit Îi spune – „Doamne, eu cred în tine, şi toată viaţa te-am slujit – credeam că mă vei salva de aceasta inundaţie dar m-ai lăsat să mă înec”. La care Dumnezeu îi răspunde – „eu am încercat de trei ori să te salvez: Am trimis maşina, pe urmă barca pe urmă şi elicopter am trimis şi tu le-ai refuzat pe toate”.

Dacă vrei să faci o schimbare în viaţa ta, fă ceea ce ţine de tine. Dumnezeu nu va face totul în locul nostru ci ne va lăsa şi o parte a noastră de responsabilitate.

Dacă vrei să creşti spiritual:

-         începe să petreci timp sistematic cu Dumnezeu

-         citeşte cărţi creştine

-         ascultă predici

-         întîlneşte-te cu creştini care la fel vor să crească spiritual.

Dacă vrei să ai o formă fizică bună – începe măcar să alergi dimineaţa.

Dacă ai vreun conflict cu cineva şi vrei să-l rezolvi– cel puţin cere-ţi iertare dacă tu eşti vinovat.

Deci ca concluzi pot spune doar:

Ceea ce e imposibil la om, e posibil la Dumnezeu. Schimbările de care avem nevoie vor deveni o realitate în viaţa noastră dacă:

• Le vom dori,
• Le vom cere,
• Îl vom crede pe Dumnezeu,
• Vom aştepta cu răbdare,
• Vom accepta ceea Dumnezeu va da şi
• Vom face ceea ce depinde de noi!

Foloasele mele şi foloasele altora…

Predica: “Foloasele mele şi foloasele altora”

Data: 29 mai 2011

Autor: Vitalie Cucoş

Sunt zile în viaţa noastră cînd dimineaţa cedezi locul cuiva în transport, la amiază ajuţi un coleg de serviciu, seara te întîlneşti cu cineva pentru a susţine şi a încuraja. Faci toate acestea din cauza că îţi pasă de acei oameni pe care îi ajuţi.

Sunt însă şi alte zile cînd parcă toţi cu ceva îţi sunt datori, atunci cînd eşti invidios pe cei ce au un succes mai bun ca tine, cei care au un dar spiritual pe care ai fi vrut să-l ai tu, sau popularitate mai multă ca a ta.

Sunt zile de duminică în care venim la biserică, şi nu ne pasă deloc ce se întîmplă în viaţa celui de alături, sunt zile în care atit de mult ne-am luat cu problemele noastre şi nevoile noastre, că nu mai vedem pe nimeni altcineva.

Dacă ar fi să concluzionăm această stare într-un cuvînt atunci acest cuvînt ar fi – EGOISM!

Din fire noi toţi suntem egoişti. Şi din fire întotdeauna vrem ca totul să se facă pentru noi, totul să fie orientat spre noi, şi orice lucru să fie spre folosul nostru. Din cauza aceasta noi fie manipulăm, fie purtăm măşti, fie suntem indiferenţi de toţi ceilalţi din jur.

A te gîndi numai la tine – este o valoare lumească. Lumea dictează – „Fă totul în aşa fel ca ţie să-ţ fie bine”, „Caută-ţi mai întîi binele tău”, „Dacă-ţi aduce plăcere ceva, fă asta”. În să nu acestea sunt şi valorile lui Dumnezeu. De multe ori creştinii în biserică concurează între ei, fie la spiritualitate, fie încercînd să arate cine arată mai bine în ochii celorlalţi. Însă nu acestea sunt valorile lui Dumnezeu.

Valorile lumeşti în majoritatea cazurilor sunt exact contrare valorilor lui Dumnezeu.

• Dumnezeu spune “iubeşte” – lumea spune – “urăşte”.
• Dumnezeu spune “fii sincer” – lumea spune – „dacă te ajută să ieşi din încurcătură – amăgeşte”
• Dumnezeu spune “ai grijă de alţii” – lumea spune – „gîndeşte-te numai la tine”.

Noi suntem copiii lui Dumnezeu, nu mai suntem copiii lumii. Nu mai trebuie să trăim după valorile lumii, ele ne distrug pe noi, şi distrug şi biserica.

Ce totuşi uneşte o biserică? Iată ce spune Biblia la Filipeni:

Filipeni 2:

1Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,

2faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.

Lucruri care aduc unitate într-o biserică:

• Îndemnare în Hristos – sfătuire, motivare
• Mîngîiere în dragoste – susţinere, încurajare
• Legătură a Duhului – o comuniune apropiată cu Duhul Sfînt
• Milostivire şi îndurare – grijă faţă de alţii

Pe lîngă lucruri care aduc unitate sunt şi lucruri care pot şi să dezbine relaţiile între creştini

Filipeni 2:3 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. 

A face lucrurile cu intenţia

• de a fi mai popular, sau
• de a fi mai bine văzut de alţii, sau
• a arăta mai bine decît ceilalţi vine din slava deşartă pe care ne-o dorim.

Atunci cînd motivaţia noastră este slava deşartă – atunci rezultatul va fi invidia, egoismul, bîrfa, ura faţă de ceilalţi, critica la adresa celorlalţi. Noi bîrfim şi criticăm de multe ori pe ceilalţi cu scopul de a ne ridica imaginea noastră înjosind pe ceilalţi.

Mîndria merge înainte căderii, spune Biblia.

Viaţa e mult mai frumoasă cînd te smereşti. Smerenia în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor este o virtute, o calitate la care trebuie să tindă orice creştin. Oamenii mîndri de obicei sunt respingători. Într-un mediu unde sunt oameni mîndri se simte o atmosferă încordată, în care ţi-i frică cumva să te deschizi sau să faci ceva în plus, te simţi parcă apăsat de atitudinea aceasta de mîndrie. Oamenii smeriţi de obicei atrag la ei oamenii, şi într-un mediu unde oamenii sunt smeriţi te simţi mult mai bine să fii aşa cum eşti, să nu încerci să pari cineva.

Smerenia te ajută să priveşti pe alţii mai presus decît tine însuţi. Antidotul pentru egoism este să priveşti pe alţii mai presus decît tine. Cum practic să pui pe alţii mai presus decît tine? Gîndindu-te mai mult la foloasele lor decît la ale tale.

Filipeni 2:4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. 

Indiferenţa unul faţă de altul e un rezultat al concentrării excesive numai la nevoile noastre, problemele noastre, îngrijorările noastre. Însă în jurul nostru mai sunt oameni care au nevoie de grijă, acceptare, atenţie.

Nu vom avea nici unitate, nici creştere ca biserică atîta timp cît fiecare din noi se va concentra numai la nevoile lui. Atunci cînd fiecare aşteaptă să fie slujit, şi nu slujeşte mai întîi, atunci nimeni nici nu este slujit.

Slujirea mai întîi este o atitudine, pe urmă o acţiune.

Exemplul suprem al grijii pentru foloasele altora, este Isus, despre care şi se vorbeşte mai jos în acest pasaj.

Filipeni 2:

5Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:

6El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,

7ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

8La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

9De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume;

10pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,

11şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Isus era Dumnezeu. Însă El a renunţat la drepturile Sale pentru a sluji oamenii, pentru a căuta folosul oamenilor. Lui toţi trebuiau să i se închine, El însă s-a dezbrăcat de drepturile sale pentru a sluji oamenilor. A luat poziţia de rob. Acum, închipuie-ţi că eşti directorul unei companii mari şi foarte prestigioase, şi la un moment dat decizi să dezbraci haina ta, să laşi cravata, să îmbraci o haină de măturător şi să mergi să ajuţi măturătorii de afară.

Isus a acceptat să moară chiar cu cea mai înjositoare moarte pentru binele oamenilor, pentru ca oamenii să poată să fie salvaţi.

Ca rezultat Dumnezeu L-a înălţat foarte mult. Acum în zilele în care trăim, Numele lui Isus este neglijat, este evitat, pentru Numele Lui Isus poţi să fii înjosit, în unele ţări chiar omorît, însă spune Biblia că va veni un timp cînd toţi se vor pleca în genunchi în faţa Lui – unii de bună voie, alţii de nevoie. Toţi cei din rai, toţi cei de pe pămînt, toţi cei din iad – vor pleca genunchii în faţa Lui.

Şi Pavel face aşa o concluzie:

Filipeni 2:12 Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. 

A fi mîntuit este un privilegiu, dar este şi o responsabilitate. O responsabiltate faţă de Dumnezeu, şi o responsabilitate faţă de cei din jur.

Noi avem toate resursele şi puterea necesară pentru a sluji pe cei din jur, pentru că Dumnezeu ni le dă. Un verset mai jos Pavel spune:

Filipeni 2:13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

Trei paşi de aplicaţie practică:

1. Uite în jurul tău şi identifică persoanele ce au nevoie de ajutor;

2. Gîndeşte-te ce tu ai putea face pentru ei:

• Să te rogi,
• Să încurajezi,
• Să suni,
• Să scrii un email,
• Să petreci timp,
• Să te împaci,
• Să ierţi,

3. Fă asta cît mai curînd, nu amîna pe prea mult timp. 

Botezul de pe 28 mai

Pe 28 mai am avut organizat un botez în incinta bisericii Golgota. Felicităm pe cei ce au făcut acest pas de ascultare faţă de porunca lui Hristos şi le dorim să progreseze în relaţia lor cu Dumnezeu.

Mai multe poze de la acest botez, pe acest link.

De ce e important ca un creştin să se boteze???

22 mai 2011 

Mesaj: De ce e important un creştin să se boteze?

Un lucru care se întîlneşte în creştinism este botezul cu apă. Dea lungul istoriei creştinii au fost botezaţi, după convertire. Tot de-a lungul istoriei au apărut şi botezul copiilor, şi alte reguli privitor la botez. De exemplu – unii afirmă că trebuie să treacă un timp pînă vei primi botezul. Ce de fapt este botezul? Ce botezul nu este? De ce un creştin trebuie să se boteze? Şi cînd e cel mai bine să facă acest pas?

Haideţi să le luăm pe rînd:

Ce este botezul?

În primul rînd cuvîntul botez este un cuvînt grecesc baptizio, care înseamnă a scufunda. Acest cuvînt era folosit la vopsirea hainelor, atunci cînd hainele erau scufundate în colorant şi scoase cu o altă culoare pe ele.

În al doilea rînd reprezintă un simbol – tot o scufundare, numai că o scufundare în moartea lui Isus. Atunci cînd primeşti botezul te identifici cu moartea lui Isus la imersiune, şi te identifici cu învierea lui Isus la ridicare.

Romani 6:4-5

4Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

5În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.

Botezul nu te face credincios, el arată că deja eşti credincios.

Botezul simbolizează o nouă viaţă la care treci:

2 Corinteni 5:17

17Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Botezul mai este o declaraţie publică a faptului că eşti cu adevărat creştin.

Ce nu este botezul?

Botezul nu este un mijloc de salvare. Botezul nu te salvează. Faptul că primeşti botezul nu înseamnă că asta te va salva. Credinţa salvează, şi este o anumită ordine în Biblie legată de botez, şi anume – întîi credinţa, pe urmă botezul ca o confirmare a credinţei.

Marcu 16:16

15Apoi le-a zis: “Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

16Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.

În multe biserici se practică botezul copiilor, şi dacă privim în Biblie, nu găsim nicăieri o astfel de practică, din cauza că botezul are o anumită logică şi o anumită esenţă. Şi anume – omul care a înţeles ce este salvarea ce o o oferă Dumnezeu şi o primeşte prin credinţă, poate afirma prin botez că el deja a crezut în Hristos ca Mîntuitor şi Domn. Pe cînd un copil nu înţelege încă ce e aceea credinţă, cum poate el să confirme că o are.

Botezul nu spală de păcate. Nu apa spală păcatele, ci sîngele Domnului Isus. Suntem spălaţi de păcate, la fel prin credinţă, prin botez doar demonstrezi faptul că deja eşti spălat de păcate.

De ce e important ca un creştin să se boteze?

Chiar e nevoie de respectat acest principiu, chiar este nevoie ca fiecare creştin să se boteze? Răspunsul este “Da” şi argumentul cel mai puternic este că “Botezul este porunca Domnului Isus“. Este foarte interesant că în Noul Testament, nu se vorbeşte prea mult despre multe ritualuri pe care biserica trebuia să le facă. Nu este bătut în cuie la ce oră şi în ce zi trebuie să se întîlnească o biserică, însă ceea ce este poruncit de Isus, este Cina Domnului şi Botezul. Odată ce Isus le-a poruncit, atunci înseamnă că pentru El aceste lucruri sunt foarte importante şi înseamnă că şi pentru noi trebuie să fie importante.

 Matei 28

19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

20Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

Este un act de maturitate şi ascultare. Prin botez arăţi că crezi ceea ce Isus a poruncit şi a învăţat.

Unele lucruri care ar putea opri de la a primi botezul ar fi:

• „Odată ce am fost botezat cînd eram mic, chiar e nevoie să fiu botezat a doua oară?” Botezul e un act de ascultare ce vine în urma credinţei în Domnul Isus şi o realizare a unei porunci. O înţelegere a esenţei salvării, atunci cînd eram copii nu prea înţelegeam, adică nu înţelegeam de loc ce se întîmpla, deci ar fi bine să fie făcut acum corect cînd înţelegi ce faci. Plus

• O altă piedică pentru a primi botezul pot fi anumite frici, că undeva se va cere ceva mai mult de la viaţa de credinţă pe care o trăieşti…, şi undeva aşa şi este, odată ce primeşti botezul, demonstrezi public ceea ce deja ai decis în interior. Odată ce demonstrezi public că eşti creştin va fi şi nevoie să trăieşti ca un creştin.
• Frica de reacţia părinţilor şi rudelor. Realitatea arată că chiar dacă părinţii necreştini dau voie copiilor să fregventeze biserica, ei încep să se împotrivească atunci cînd copiii iau decizia să primească botezul. Şi aici vine decizia de cine vrei să asculţi mai mult. Biblia spune că este un preţ pentru ascultarea de Domnul Isus. Şi în acest preţ intră dispreţul din partea celor apropiaţi, mustrarea şi împotrivirea părinţilor, respingere, etc. Însă tot Biblia spune că ceea ce pregăteşte Dumnezeu este mult mai valoros dacă ascultăm de El.
• Un alt motiv din care împiedică de a primi botezul este dorinţa de a deveni înîi perfect apoi apt pentru a primi botezul. La perfecţiune însă pe acest pămînt nu vom ajunge, vom ajunge doar în cer.

Cînd e cel mai bine să primeşti botezul?

De îndată după ce ai crezut. Exemplul cu famenul Etiopian. Era un ministru de finanţe al Etiopiei, ce se întorcea din Ierusalim şi citea din cartea proorocului Isaia, şi Dumnezeu l-a trimis pe Filip ca să-i explice ceea ce citea, adică să-i explice Evanghelia. Acest bărbat a crezut, şi tot atunci a primit şi botezul.

Fapte 8:35-39

35Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus.

36Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: “Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”

37Filip a zis: “Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: “Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”

38A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.

39Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie… 

Botezul este un moment important de decizie. Este un moment de ascultare. E important să conştientizezi de ce faci acest pas, şi e important să fii îndrăzneţ în facerea acestui pas. Este porunca lui Isus, şi ceea ce aduce botezul de multe ori este  creşterea spre maturitate în Isus. Botezul nu e ultimul pas în viaţa spirituală, ci aş spune e al doilea. Primul este credinţa, al doilea botezul, iar al treilea şi toate celelalte sunt viaţa de ucenicie.

 

Botez pe 28 mai

Pe 28 mai, 2011, ora 11:00, va avea loc un botez, în incinta bisericii Golgota la Telecentru

This slideshow requires JavaScript.

Întînire de tineret – “Adevărata prietenie”

Ultima întînire de tineret din acest an şcolar va avea loc

Pe 7 mai

Ora 17:00

La Casa de Cultură USM

This slideshow requires JavaScript.

În program:

Comunicare

Jocuri

Şi un mesaj despre – “Prietenia adevărată”

Învierea lui Isus şi credinţa ucenicilor

24 aprilie 2011

Biserica Învierea

Începînd cu ziua de azi vom auzi multe saluturi – „Hristos a înviat!” şi răspunsul pe care îl vom auzi de obicei este „Cu adevărat a înviat!”

Nu chiar aşa era atunci cînd Isus a înviat. Erau unii ucenici care au fost la mormînt şi au văzut că mormîntul e gol, femeilor care au fost la mormînt li s-au arătat chiar îngeri care le-au spus să nu caute pe cel ce este viu printre cei morţi, şi ei plini de mirare şi bucurie mergeau la ceilalţi şi spuneau – „Hristos a înviat!”, răspunsul pe care îl auzeau era însă – „Nu cred!” sau „Vorbeşti basme”.

În anii săi de slujire pe pămînt Isus avea o temă la care se întorcea din nou şi din nou – moartea şi învierea Sa. Însă cu toate că de multe ori spunea că va muri şi apoi v-a învia – mulţi n-au atras atenţie la cuvintele Lui.

Haideţi să citim ce spun evangheliştii despre acele momente după înviere.

Femeile merg să vadă mormîntul:

Luca 24

1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră.

2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

3 au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 

4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 

5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: “Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 

6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, 

7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” 

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 

Ceea ce Isus a spus de foarte multe ori cînd era cu ucenicii Săi, a fost uitat. El le spunea că va învia, dar toţi parcă au uitat despre aceasta. Un lucru important ce a avut loc după aceasta a fost reamintirea a ceea ce Isus spusese. Şi acest lucru l-au făcut îngerii.

 Femeile spun celorlalţi ucenici că Isus a înviat:

Luca 24

9 La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 

10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele. 

11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

12Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Aceeaşi reacţie – ucenicii au uitat de ce le spunea Isus, poate ei nu înţelegeau, poate ei nu credeau că Isus va învia cu adevărat. 

Isus Se arată la doi ucenici:

 

Luca 24:

13În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

14şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

15Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.

16Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

17El le-a zis: “Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

18Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: “Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –

19″Ce?” le-a zis El. – Şi ei I-au răspuns: “Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

20Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte, şi L-au răstignit?”

21Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

22Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

23nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

24Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

25Atunci Isus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

26Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”

Isus de multe ori rămînea mirat de cît de greu înţelegeau oamenii anumite adevăruri. De multe ori ucenicilor Săi le explica anumite adevăruri pe care ei nu le înţelegeau deodată. Odată Isus a hrănit 5000 de oameni cu 5 pîini şi doi peşte, şi ucenicii a doua zi se îngrijorau din nou de mîncare.

Aici din nou Isus face ceea ce face un învăţător de obicei – explică ceea ce ucenicii nu au înţeles sau au uitat.

Luca 24:

27Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

28Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29Dar ei au stăruit de El, şi au zis: “Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.

30Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o.

31Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Cineva spunea că atunci cînd Isus a frînt pîinea – acei doi ucenici au văzut urmele lăsate de cuie în mîini şi aşa L-au recunoscut.

Luca 24:

32Şi au zis unul către altul: “Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?” 

33S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,

34şi zicând: “A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.”

35Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi:

Luca 24:

36Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: “Pace vouă!” 

37Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38Dar El le-a zis: “Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

39Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

40(Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)

41Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: “Aveţi aici ceva de mâncare?”

42I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.

43El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.

44Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”

45Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

46Şi le-a zis: “Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi.

47Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

48Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

49Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

De la acele evenimente au trecut mai multe generaţii. Au fost făcute multe descoperiri ştiinţifice, psihologice, medicale. Au apărut multe alte religii.

Oamenii însă au rămas cu aceeaşi problemă: 

UITAREA şi NECREDINŢA.

De multe ori chiar fiind creştini uităm ce a spus Isus

-          despre bani şi posesiuni

-          despre îngrijorări

-          despre relaţii

-          despre dragoste

-          despre rugăciune

-          despre iertare

-          despre putere – În Ioan 15 chiar înainte de ziua crucificării, Isus le-a spus despre importanţa dependenţei ucenicilor de El.

-          despre pace în inimă

Pentru foarte multe probleme, îngrijorări, crize şi necazuri Dumnezeu are un răspuns şi o soluţie. Problema e că uităm de asta.

Deoarece uităm sau nu înţelegem, Dumnezeu a mai scris prin apostoli şi epistolele din Noul Testament.

Uneori uităm, uneori nu ştim – de aceea Isus şi a lăsat porunca – „Învăţaţii să păzească tot ce v-am poruncit”,

Uneori uităm, uneori nu ştim dar de multe ori nu credem ceea ce ştim.

Aş vrea să pun cîteva întrebări:

• Ce crezi despre Isus astăzi?
• Cine este El pentru tine?
• De la cine te alimentezi spiritual de obicei?

Fii sincer. Timpul cu Domnul e important, toţi am auzit predici şi motivaţii la aceasta – dar atunci cînd nu prea crezi în importanţa acestui timp, atunci poţi să te automotivezi nu ştiu cît de mult – oricum nu vei reuşi nimic.

Ne este mult mai uşor să trăim prin vedere – de aceea ne este mult mai uşor să dedicăm ore întregi internetului, televizorului, oamenilor decît lui Isus.

Aş vrea să închei cu 3 cuvinte:

Dacă ai uitat un adevăr -

Aminteşte-ţi,

Dacă încă nu ştii -

Cunoaşte,

Dacă cunoşti-

Crede!

Duhul Sfînt ne va ajuta pe fiecare în asta.

Aminteşte-ţi ceea ce ţi-a spus Isus, aminteşte-ţi adevărul în care ai crezut la început, aminteşte-ţi unde ai căzut şi acolo ridică-te şi mergi mai departe.

Dacă nu ce să-ţi aminteşti din cauza că nu cunoşti atunci – cunoaşte, învaţă ceea ce încă nu cunoşti, cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a înţelege.

Şi dacă deja cunoşti – crede. Alege să crezi!

Joia patimilor

Vino împreună cu noi, joi ora 18:00, la casa de cultură USM să comemorăm moartea lui Isus pentru păcatele noastre.