Principiile Semănatului


În fiecare zi cum ne trezim şi pînă ne culcăm înapoi, şi pînă din nou ne trezim suntem conduşi de nişte legi. Legi fizice, legi morale şi legi spirituale. Sunt legi create de Dumnezeu, şi cît de mult nu ai vrea, nu poţi merge înpotriva lor, nu poţi să le încalci şi să nu suporţi consecinţele lor, la fel nu poţi să le împlineşti şi să nu ai parte de beneficiul lor. Cele mai importante legi şi principii ale lui Dumnezeu se află în Biblie. Unele din principiile lui Dumnezeu sunt principiile semănatului.


1. Ce semeni, aceea vei strînge.

Galateni 6:7 Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

Ce putem semăna:
Sămînţă, Bani, Timp, Cuvinte, Fapte, Atitudini
Ceea ce semănăm, aceea vom strînge
Ce seminţe semeni, aşa roadă vei strînge

Maxima
Dacă semeni gînduri, vei strînge fapte
Dacă semeni fapte, vei strînge obiceiuri
Dacă semeni obiceiuri, vei strînge caracter
Dacă semeni caracter, vei strînge destin.

Ce semeni aceea strîngi:
Dacă ne uităm în adîncul acestui principiu, şi dacă ne uităm în contextul acestui capitol, atunci vorba este despre atitudini, totul începe de la atitudine, atitudinea dă naştere la o anumită acţiune sau anumitor cuvinte.

Galateni 6:1 Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Atitudinea faţă de alţii:
Să încurajezi pe cei mai slabi sau pe cei care cad. În contextul dat, se vorbeşte despre nişte învăţători mincinoşi, şi Pavel spune că dacă cineva începe să creadă vreo învăţătură falsă, atunci tu să-l ajuţi, să-i explici cu blîndeţe adevărul.
Tot odată, ia seama şi la convingerile tale.

Galateni 6:2 Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.

Atitudinea faţă de alţii:
Să iei parte la ducerea greutăţii lor

Eclesiast 4:9 Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.
10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur şi cade fără să aibă pe altul care să-l ridice.

Tot în Eclesiast, este scris: Funia împletită în trei, nu se rupe uşor.

A duce sarcinile unii altora înseamnă a susţine pe alţii în momente grele, a susţine emoţional, material, financiar. Toţi noi avem un bagaj bun de greutăţi, complexe, nevoi, şi legea lui Hristos spune, i-a parte şi tu la nevoile altora, implică-te în viaţa altora. Ajută pe alţii în greutăţile lor.

Atitudinea despre tine însuţi
Mai semănăm şi atitudini faţă de noi înşine:

Galateni 6:3 Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur.

Banc: Ecoul în munţi
Merge soţul cu soţia în munţi cu automobilul, la un moment dat, văd un panou pe care scria – „Nu strigaţi, ecou foarte puternic”, soţul mai sceptic de felul lui spune – „Ce chiar aşa mare problemă dacă voi striga şi strigă „CE PROSTIE!”. Nu aude nimic şi spune soţiei, vezi ţi-am spus că nu e mare problemă. Soţia îi spune „ia mai strigă odată, poate acum se va auzi”. Şi soţul strigă „EU SUNT CAMPION!”, şi aude ecoul – „CE PROSTIE! CE PROSTIE! CE PROSTIE!”

Galateni 6:4 Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii;

Galateni 6:5 căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.

Galateni 6:6 Cine primeşte învăţătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.

Ne place să concurăm, de multe ori e o motivaţie bună, dar nu întotdeauna. Ceea ce spune Pavel este dacă vrei să concurezi cu adevărat, atunci concurază cu tine însuţi.

Dacă vrei să te lauzi, analizează-te pe tine însuţi, dacă ai crescut în ceva, viaţa spirituală, activitatea la serviciu, super, ai făcut un progres destul de bun, bravo, dacă nu ai crescut, depune efort, ca să creşti, dar… nu te compara cu alţii.

De ce să nu te compari cu alţii? Din cauza că noi deseori, ne comparăm cu exemple mai rele.
„Alţii nu fac, de ce eu să fac?”
„Alţii nu perseverează, de ce eu să perseverez?”

Am citit într-o carte despre psihologie a predării, despre un fenomen psihologic care se numeşte „lenea socială”, în ce constă el: atunci cînd dai o însărcinare la un grup, atunci aproape fiecare din acest grup va depune un efort mult mai mic pentru a îndeplini însărcinarea. De ce? Din cauza că fiecare se gîndeşte că altul va face asta, sau dacă alţii nu depun efort de ce eu să fie cel care va depune efort. Acest fenomen se întîlneşte peste tot, în clasele de la şcoală, universităţi, organizaţii, biserici.
Pe cînd dacă dai însărcinarea unei singure persoane, atunci acea persoană va depune efortul maximal. De ce? Din cauza că alţii nu mai sunt. Este responsabilitatea unei singure persoane.

Dacă e să comparăm cu viaţa noastră, trăim în comunitate, şi facem multe lucuri împreună, fiecare primim abilităţi, daruri pe care să le folosim. Facem multe lucruri în grupuri – dar în faţa lui Dumnezeu fiecare va răspunde pentru sine aparte, fiecare va da răspundere pentru ce a făcut. Fiecare va primi răsplata pentru faptele lui bune, sau mai puţin bune.

Nu vom răspunde pentru ceea ce au făcut sau nu au făcut alţii ci pentru ceea ce am făcut noi.
Poate slujeşti în biserică mai mult timp, te implici şi într-o activitate şi în alta, dar de multe ori, eşti dezamăgit din cauza că alţii nu se implică aşa cum te implici tu. Vreau să te încurajez, ceea ce semeni acum aceea vei strînge, va fi roada ta…
Ce semeni aceea vei strînge. Cine va avea grijă de asta? Dumnezeu, Versetul 7, Dumnezeu nu se lasă batjocorit.

Galateni 6:7 Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.

Deseori ne înşelăm în privinţa lui Dumnezeu, În privinţa oamenilor din jur, În privinţa noastră, crezînd că anumite lucruri destructive care le facem nu ne vor afecta, sau crezînd că anumite lucruri bune, le facem în zadar. Ne mai gîndim că nimeni nu va observa nimic, totul va fi bine dacă fac un lucru sau altul, chiar dacă nu sunt bune. Ce semeni aceea vei strînge.

Un alt principiu este:

2. Unde semeni, de acolo vei strînge.

• Unde îţi investeşti timpul de acolo vei avea rezultate,
• unde îţi investeşti banii, de acolo vei primi dobînda,
• în care relaţii te investeşti, de acolo vei primi răspuns, acceptare, sprijin.
• Dacă te angajezi la lucruri care aduc folos va fi folos din ceea ce faci, dacă te angajezi la lucuri fără folos, nu va fi nici un folos din ceea ce vei face.

Pilda talanţilor: Toţi au semănat însă în locuri diferite. Doi robi au pus talanţii lor în negoţ, şi iau dublat pînă s-a întors stăpînul, unul însă l-a îngropat în pămînt, şi… mai mulţi talanţi nu s-au făcut, tot unul a rămas.

Contextul din Galateni merge mai adînc, merge din nou la fundamentul gîndirii noastre, gîndirea se poate baza pe Îndemnul Duhului Sfînt sau pe firea păcătoasă

Galateni 6:8 Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.

Voi explica care e diferenţa dintre fire şi Duh.
Firea este un sistem de valori şi obiceiuri, un sistem de gîndire care s-a format în mintea noastră atunci cînd nu eram cu Dumnezeu.
Obiectivul firii este satisfacerea, protejarea şi slăvirea egoului nostru cu orice preţ.
Noi am fest creaţi cu anumite nevoi: nevoia de a fi iubit şi acceptat, nevoia de fi protejat, nevoia de a fi apreciat… Dumnezeu ne-a creat cu aceste nevoi, şi El este cel care vrea şi poate să le satisfacă pe deplin. Dumnezeu ne poate da dragostea perfectă, Dumnezeu ne poate proteja cu adevărat, Dumnezeu e cel care poate da cea mai încurajatoare apreciere.

Dar este o problemă, noi oamenii din naştere avem o tendinţă de a nu trăi cu Dumnezeu, de a nu asculta de El, , de a nu alerga la El, această tendinţă se mai numeşte păcat. Noi oamenii vrem să facem totul singuri, singuri să ne căpătăm iubirea, acceaptarea, aprecierea.
Noi căutăm singuri să ne aducem această slava – prima problemă, a doua e că noi o căutăm la oameni la fel de imperfecţi ca şi noi.
Nimeni aşa pur şi simplu apreciere nu-ţi va da, trebuie să faci ceva. Dacă reuşim, oamenii încep să ne dea slavă, noi începem să ne mîndrim, să credem că suntem cei mai importanţi, şi ne mîndrim cu lucruri care nu sunt ale noastre, sunt de fapt ale lui Dumnezeu.
Dacă nu reuşim să facem faţă cerinţelor oamenilor, ne supărm pe oameni că nu ne acceptă aşa cum suntem sau ne supărăm pe noi înşine că nu suntem aşa de competenţi să corespundem cerinţelor…

Duhul este altceva, Duhul Sfînt este Duhul lui Dumnezeu. Este a treia persoană din Trinitate. El este Cel care convinge pe om de păcat, şi păcat este – neascultare de Dumnezeu, încercarea de a trăi fără Dumnezeu, şi Duhul sfînt este acel care convinge de faptul că fără Dumnezeu nu faci nimic, fără Dumnezeu nu vei găsi nici odată fericirea perfectă, nici odată nu vei trăi acceptarea şi dragostea perfectă din cauza că Dumnezeu e Unicul care le posedă, pe lîngă asta Duhul Sfînt mai convinge oamenii de faptul că fără Dumnezeu petreci veşnicia în iad! Duhul Sfînt te ajută să crezi şi să primeşti viaţa veşnică, te ajută să-L cunoşti pe Dumnezeu mai mult.

Omul tot are un duh, care este mort atunci cînd nu este relaţia cu Dumnezeu, însă în momentul credinţei, în momentul în care îl acceptăm pe Domnul Isus ca Domn şi mîntuitor, duhul învie, şi el este acea parte a omului care vrea sa asculte pe Dumnezeu, sa se bazeze pe Dumnezeu, şi să aducă slavă lui Dumnezeu. Dar mai este şi firea, acea parte care nu dispare, rămîne, şi după obiceiurile vechi încearcă să ne facă să acţionăm mai departe, fără Dumnezeu.

Viaţa de credinţă este un şir de decizii, de cine asculţi, de fire, sau de Duh. De cine asculţi aşa rezultete şi primeşti. Firea mereu rămîne la fel de păcătoasă şi rea, în viaţa de credinţă încercăm să o încreştinăm, însă ea la fel rămîne, partea noastră care îl respinge pe Dumnezeu şi nu îl caută pe Dumnezeu, şi nu vrea să audă de Dumnezeu.
Poate aţi auzit termenul slujire prin fire – este slujirea care are ca motivaţie egoistă, slava oamenilor, ca oamenii să spună: “o bravo – slavă ţie.” Şi dacă în acel moment cineva spune Slavă lui Dumnezeu, ceva în inima noastră spune, “de fapt eu am vrut slava asta.”
În viaţa noastră noi avem nevoie de ajutor, şi ca creştini ştim, că Dumnezeu poate să ne ajute, şi dacă Îl rugăm El ne va ajuta, va face lucruri la care noi nici nu ne aşteptăm. Numai că aici, cel care face, acela şi primeşte lauda şi aprecierea, dacă va face Dumnezeu schimbarea, va trebui să recunoaştem şi noi şi oamenii din jur că meritul e al Lui, dar noi nu vrem asta, noi vrem ca aprecierea să ne revină nouă, de aceea şi încercăm prin eforturi, autoinsuflare… să devenim mai buni. Unii nu reuşesc, şi se cred falimentaţi în credinţă, alţii reuşesc, şi se cred foarte religioşi, religiozitate este, dar oricum se simte egoism, dorinţa de slavă omenească…

Noi semănăm, noi investim, noi decidem. A semăna în firea pămîntească înseamnă a acţiona fără Dumnezeu, a decide fără Dumnezeu, şi a sluji nu pentru Dumnezeu ci pentru tine însuţi.

A semăna în Duhul înseamnă a alege de a asculta de Duhul Sfînt, şi de a apela la ajutorul Duhului Sfînt.
Vom primi o răsplată pentru faptele pe care le facem, oricare nu ar fi ele.

Matei 12:36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.
Matei 12:37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Pentru unele vom primi o răsplată, pentru altele nu vom primi nici o răsplată. În dependenţă de unde au fost semănate ele, în Duhul, sau în firea pămîntească. Isus a spus că vom primi o răsplată pentru orice lucru – pentru rugăciune, fapte bune, jertfire financiară, şi El spunea că ceea ce va fi testat va fi motivaţia cu care ai făcut aceste lucruri. Pe pămînt poate se vor vedea fapte bune, dar în cer va merge motivaţia cu care ai făcut aceste lucruri.

Asta e legat de cer, dar este şi un efect aici pe pămînt, un capitol mai în urmă Pavel le-a numit faptele firii şi Roada Duhului.

Galateni 5:16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. 18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea:
• preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
• 20 închinarea la idoli, vrăjitoria,
• vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21 pizmele, uciderile,
• beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

Sunt cîteva categorii de fapte ale firii aici: patru categorii, imoralitatea, închinarea la idoli, atitudinea faţă de oameni şi atitdinea faţă de tine însuţi. Toate pornesc din egoism, dorinţa de a-ţi face bine cu orice preţ.
Ajungem la ceartă cînd credem că numai noi avem dreptate, toţi restul se înşeală. Invidia apare cînd credem că un lucru bun care îl are cineva de aproape, defapt eu ar trebui să-l am.

22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. 24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei. 25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul. 26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

De multe ori apare oboseală, descurajare, nemulţumire şi Pavel spune la Galateni 6:9

Galateni 6:9 Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

În orice activitate nu ai fi implicat la un moment dat apare oboseala. În anii studenţiei făceam sport. La un antrenament eram foarte obosiţi, nu mai vroiam să facem nimic, atunci antrenorul a spus:”Iată anume de aici se începe creşterea, atunci cînd crezi că nu mai eşti în stare de nimic dar oricum te strădui să mergi înainte, anume atunci începi să atingi rezultate care de obicei nu le aveai”

John Brown, un creştin puritan a spus aşa o frază:

”Creştinii sunt ca copiii, ei vor să semene şi să strîngă în aceeaşi zi”.

Totul îşi are timpul lui, la timpul potrivit va fi ceea ce semeni acum. Timpul potrivit va veni oricum, însă dacă încetezi să mai semeni, nimic nu va fi atunci.

Psalmul 126
5 Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.
6 Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.

Galateni 6:10 Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.

Caută să faci bine oamenilor, la şcoală, la universitate, la serviciu, în transport, pe drum, acasă cînd eşti cu părinţii, la biserică… caută să faci bine oamenilor.

De multe ori aşteptăm oportunităţi să facem bine.
John MacArtur, un predicator american, a spus într-o predică de a sa:

„crează oportunităţi pentru a face bine”.

Istorioară:
Ceea ce este cu adevarat important
Cu cativa ani în urma, la Seattle în cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua handicapati fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri. Cand focul de arma a dat startul, cu totii au început sa învarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii, în atara de un baiat, al carui carucior s-a opintit în bordura de margine si s-a rasturnat. A cazut si a început sa planga. Ceilalti opt i-au auzit plansul. Au încetinit cursa si s-au oprit. Apoi s-au întors si au luat-o înapoi, cu totii. 0 fata cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el si l-a sarutat spunandu-i: “Asa ca e mai bine acum?”. L-au ridicat. Apoi tinandu-se de maini au pornit cu totii spre linia de sosire.
Stadionul întreg era în picioare si aplauzele si uralele au continuat peste 10 minute.
Este oare neaparat nevoie sa fim privati de sanatate pentru a ne da seama ca oamenii sunt mai importanti ca realizarile noastre? Probabil ca cel mai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiintei umane, egoismul cu care ne zbatem fiecare sa fim învingatori, sa fim înaintea altora în cursa vietii.

Şi mai este un principiu al semănatului:

3. Cît semeni, atîta vei strînge.

2 Corinteni 9:6 Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.


Acest vorbeşte direct despre bani, adică despre jertfire:
Orice om de afeceri ştie că pentru a avea un profit mare trebuie să investească mai întîi bani mulţi.
Orice sportiv ştie că pentru a avea rezultate bune la competiţie, mai întîi trebuiue să depună un efort considerabil
Orice profesor ştie că pentru a avea rezultate bune în activitatea lui, mai întîi trebuie să investească mult timp, energie şi răbdare.
Cît semeni, atîta vei strînge

Şi aici este importantă atitudinea cu care semeni. v7

2 Corinteni 9:7 Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.”.

E bine să faci bine, e şi mai bine cînd faci mult bine cu o atitudine bună.

Cîteva întrebări de meditare:
Ce semeni de obicei?
Ce fapte, cuvinte şi atitudini semeni atunci cînd eşti la serviciu, la universitate, la şcoală, în familie?
Ce semeni în biserica din care faci parte?
Cum te porţi de obicei cu oamenii din jur?

Deuteronom 30:
15 Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. 16 Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti şi ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze în ţara pe care o vei lua în stăpânire. 17 Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti, 18 vă spun astăzi că veţi pieri şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.
19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, 20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

Posted on 10 February 2010, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: