Principiul investiţiilor mici.


De multe ori ne întrebăm: “Cum de am ajuns în această încurcătură?”, sau “De ce nu reuşesc nici odată să mă pregătesc din timp pentru examene?”, sau poate ai o însărcinare, să citeşti o carte de 500 de foi, sau să pregăteşti un raport voluminos, sau examenele se apropie peste vreo 3 luni, şi vrei să faci faţă atunci şi te întrebi: “Ce să fac, ca să fie cît mai bine?”
Răspunsul constă din două cuvinte: INVESTIŢII MICI.
Vom vorbi despre patru principii a investiţilor mici, şi vom vedea cum ele ne influenţează viaţa, relaţiile, gîndurile… Le întîlnim aceste invetiţii în fiecare zi, şi deoarece sunt mici, le întîlnim de multe ori.

Primul, sună aşa:

1. Investiţiile mici în unul şi acelaşi domeniu, pe parcursul unei lungi perioade de timp au un efect de acumulare.

O întrebare bună: Cum să mănînci un elefant?
Un răspuns bun: Ca şi oricare altă mîncare, bucăţică cu bucăţică.

Cele mai mult lucuri nu se fac momentan, ci necesită o lungă perioadă de timp.
De multe ori ne speriem de însărcinări mari, însă ele se realizează prin investiţii mici.
Lucurile mari nu se fac dintr-o dată.

Orice lucru necesită o investiţie din timp.
Examenele de la şcoală sunt un rezultat a multor investiţii mici pe parcursul anului.
Relaţiile cu familia, cu prietenii cer multe investiţii. Cer timp de comunicare, cer mici sacrificii. Cer mici iniţiative. Şi ce este interesant, nici o relaţie nu se dezvoltă momentan. Necesită mult timp.
Mici cadouri, mici mesaje, mici atenţii, pe parcursul unei lungi perioade de timp, au un efect de acumulare. Investiţii bune, au şi rezultate bune.
Charles Francis Adams un politician din secolul 19, ţinea un jurnal personal. Într-o zi el a scris: “Am fost la pescuit cu fiul meu – o zi pirdută”, fiul lui Brook Adams, la fel a ţinut un jurnal, care mai este încă existent. În aceieaşi zi el a scris: “Am fost la pescuit cu tatăl meu – -cea mai frumoasă zi din viaţa mea”. Tatăl său credea că timpul său la pescuit era o pierdere de timp, pe cînd fiul a văzut o investiţie a timpului. Diferenţa dintre timp pierdut şi timp investit depinde de scopul vieţii care îl ai, şi să judeci conform acestui scop.

Relaţia cu Dumnezeu tot cere investiţii mici. Cuvîntul lui Dumnezeu este Biblia, Biblia este o carte groasă pe care în cîteva zile n-o citeşti, şi nici nimeni nu cere să o citeşti în cîteva zile, plus la asta dacă o vei citi foarte repede, mult lucruri adînci nici nu le vei observa.
Isus s-a rugat des, însă nu se spune cît timp se ruga Isus de obicei, ci se spune că Isus se ruga de obicei, era sistematic în rugăciune.
Dacă citeşti 15 minute pe zi Biblia, atunci într-un an o citeşti toată.

Pe lîngă aceste lucruri Dumnezeu dă oportunitatea să te încrezi în El în mici situaţii, cine este credincios în lucrurile mici va fi credincios şi în lucrurile mari. Poate este o lucrare de control la care Dumnezeu ar vrea să o susţii fără şmecherii, copiat… Poate este un conflict, în care Dumnezeu ar vrea să-ţi recunoşti greşeala. Poate este o situaţie în care vînzătorul la magazin s-a greşit şi ţi-a dat rest mai mult decît trebuia, şi o investiţie mică în relaţia cu Dumnezeu ar fi să procedezi corect, să întorci restul înapoi. Poate e o mică responsabilitate la biserică, cineva te roagă să-l ajuţi… Mici momente de încredere, care pe parcursul unei lungi perioade de timp au un efect de acumulare.
În Chişinău, mult timp se cheltuie pe drumuri, în transportul public sau pe jos. Sunt nişte momente în care… – poţi să nu faci nimic…., sau poţi să faci mici investiţii.
Poţi învăţa versete pe de rost, am auzit că un şofer de fiecare dată cînd se opra la semafor, învăţa versete pe derost, şi a ajuns să înveţe în jur de 1000.
Nişte cunoscuţi care au fost în Coreea spuneau că acolo în metrou, toţi oamenii citesc ziare.
Poţi să mijloceşti pentru anumite perosane cînd eşti pe drum.
Investiţiile mici în unul şi acelaşi domeniu, pe parcursul unei lungi perioade de timp au un efect de acumulare.

Mai este şi al doilea principiu:

2. Iresponsabilităţile mici în unul şi acelaşi domeniu, tot au un efect de acumulare.

Acest principiu este întîlnit peste tot: sport, învăţătură, viaţă spirituală, chiar şi în economia naţională. Se fac diferite încercări de a motiva populaţia să facă economii, de energie electrică, căldură şi apă, însă oricum mereu vor rămîne beculeţe aprinse, ţevi sparte prin care va picura apă din cauza la iresponsabilităţi mici.
Teoretic trebuie să ne pregătim în fiecare zi pentru temele pentru acasă. Nu e o problemă dacă odată scapi acest lucru. Dar devine o problemă cînd se acumulează mai mult, deoarece Iresponsabilităţile mici în unul şi acelaşi domeniu au efect de acumulare.

Sau de multe ori ajungem în relaţia cu prietenii noştri sau cu familia la înstrăinare, răceală… şi ne dăm seama că la un anumit moment ar fi trebuit să spunem o vorbă, să dăm un sunet, să rezolvăm un anumit conflict mic, dar nu am făcut asta… la un moment dat se acumulează toate, şi nu mai ştii ce să faci.

Nu întotdeauna reuşim să avem timp cu Domnul în fiecare zi, dar atunci cînd ajungem la momente de foame spirituală, ne dăm seama că Iresponsabilităţile mici în unul şi acelaşi domeniu au efect de acumulare.
De multe ori micile neascultări în relaţia cu Dumnezeu, micile compromisuri la care mergem ne duc departe de Dumnezeu. Şi nici nu observi aceasta din cauza că depărtarea nu se produce momentan, ci pe parcursul unei lungi perioade de timp.
Cineva mi-a povestit odată o istorie. Au fost la mare mai mulţi împreună. Una din persoane s-a culcat pe o saltea umflabilă, şi a adormit. Cînd s-a trezit, era departe de mal, era ars de soare, nimeni nu era în jur, şi a lăsat salteaua şi a început să înoate spre mal, a ajuns înapoi, dar a ajuns istovit, şi de frică, şi de timp mult în apă şi de razele solare.
Iresponsabilităţile mici, de obicei nu se observă aşa de bine, aşa cum nu se observă nici invetiţiile mici, însă ele au un efect de acumulare, care în cele din urmă începe să se arunce în ochi foarte bine.

Atît investiţiile mici cît şi iresponsabilităţile mici sunt nişte obiceiuri. Obiceiurile sunt ceea ce s-a format în decursul unei lungi perioade de timp. Ceea ce te-ai deprins să faci, aceea faci de obicei.

Al treilea principiu
3. Nu poţi umple momentan un gol format de iresponsabilităţi mici acumulate de mult timp… dar îl poţi umple începînd să faci investiţii mici.

Mulţi studenţi învaţă în ultima noapte. E ceva care te umple de adrenalină, de stres şi îngrijorare, şi este o metodă de învăţare, însă nu e cea mai bună. Cea mai bună e atunci cînd faci investiţii mici pe parcursul unei lungi perioade de timp.
De mult ori ne opreşte faptul că am fost iresponsabili, s-au acumulat multe goluri în relaţiile noastre sau domeniile în care ne implicăm. Dar, nu e tîrziu să începem să facem investiţii mici.

Poate a fost un timp în viaţa ta cînd erai foarte entuziasmat de viaţa de credinţă, poate a fost un timp cînd îţi plăcea să te rogi, să citeşti Biblia, dar din anumite motive îcetul cu încetul ai încetat să mai practici aceste lucruri. Şi undeva simţi şi dezamăgire şi pierdere. Dar nu e tîrziu să te întorci înapoi, nu e tîrziu din nou să începi să faci micile investiţii de încredere în Dumnezeu.

4. Motivaţia pentru investiţiile mici vine din scopul vieţii tale.

Ceea ce motivează cel mai mult oamenii sunt pasiunile lor, sau scopul care îl au ei în viaţă, odată ce e scopul tău, atunci este ceea ce vrei să faci în realitate, e ceea în ce vrei să te investeşti.

Care este scopul vieţii tale?
Care este chemarea vieţii tale?
Ce vrei să atingi în această viaţă?

Mai bine să te mişti încet către un scop concret decît să alergi în diferite direcţii fără nici un scop
Un scop concret în viaţă te ajută uşor să identifici în ce e necesar să inveteşti timpul şi ce e de priosos.

Mai vreau să dau o întrebare:

Merită să atingi anume asta?

Este acesta un scop bun care va avea rezultate veşnice sau este un scop doar pentru viaţa pe pămînt?
Dacă vrei să stabileşti un scop în viaţă, începe cu Dumnezeu. El este prioritatea vieţii, de El se ţin toate.

Prioritate are Dumnezeu.

Matei 6:33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Ceea ce merită cu adevărat investirea timpului nostru este relaţia cu Dumnezeu. Celelalte se adaugă.
Viaţa de credinţă nu e un anumit număr de poliţe, şi pe una din ele este scris, relaţie cu Dumnezeu, viaţa de credinţă este relaţie cu Dumnezeu, restul se adaogă.

Viaţa este ca o corabie, cu care trebuie să ajungi din punctual A în punctual B. Problema e că nu ai nici hartă, nu prea ştii direcţia în care să mergi, pe lîngă asta nu ştii nimic despre punctual de destinaţie. La un moment dat Isus, vine şi îţi spune -“Permitemi mie să fiu căpitanul vieţii tale, de atîta timp tot rătăceşti, eu te pot ajuta, eu îţi pot conduce corabia în direcţia corectă, pot avea grijă de tine în furtunile care vor apărea, dar permitemi mie să conduc corabia ta. Accepţi…, capeţi pace, capeţi direcţie şi sens în viaţă, capeţi bucurie, şi la un moment dat Isus îţi spune – “Aş vrea să văd ce ai în camerele din această corabie”, un pic te alarmezi, dar totuşi începi o plimbare cu Isus prin corabia care i-ai încredinţat-o.

Ajungi la prima uşă pe care este scris Biserica, Isus întreabă, îmi dai voie să intru, şi-I spui, da desigur, El intră se uită într-un colţ şi spune, ştii ce sunt acestea, sunt darurile spirituale pe care ţi le-am dat, oamenii din jurul tău au nevoie să fie slujiţi cu aceste daruri. Darurile mai au nevoie şi de caracter, care se dezvoltă bine atunci cînd Eu sunt aproape şi cînd oamenii ascultă de mine. Îi spui, da defapt m-am uitat în istrucţia din camera căpitanului, acolo erau multe lucruri bune scrise, dar nu prea le-am înţeles. Isus îţi spune, această instrucţie este scrisă conform principiilor care sunt în ţara spre care mergem, sunt contrar opuse cu principiile lumii în care ai trăit pînă acum. Vreau să te ajut să înţelegi mai bine această instrucţiune, şi chiar voi fi aproape de tine împreună cu Tatăl meu şi cu Duhul Sfînt, să te ajutăm să o înţelegi şi să te ajutăm să o trăieşti.
Mergi mai departe şi ajungi la uşa pe care este scris – Famila.
Isus din nou te întreabă dacă ar putea să intre, şi îi spui, aici, nu ştiu, de fapt părinţii mei sunt foarte nemulţumiţi că te-am acceptat ca şi căpitan al vieţii mele, mereu mă tot presează, eu nu aş vrea să intri aici, vei face zarvă mai mare. Şi Isus îţi spune – Marcu 10:29 Isus a răspuns: “Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie 30 şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veşnică. Şi Isus îţi mai spune, tu eşti salvat, tu ai viaţă veşnică, ei nu au, unicul care ar putea le-o dea sunt Eu.

Mergi mai departe pe coridor şi ajungi la următoarea uşă pe care scrie Şcoala. Îi dai voie lui Isus să intre. În timp ce intră îi spui, Isuse, eu am o mulţime de probleme, anumite obiecte nu le înţeleg, la alte obiecte profesorii nu-mi plac, anumite le reuşesc şi îmi plac, dar cînd vine timpul de teme penrtu acasă… îmi vine foarte greu, de multe ori nici nu mai ştiu de ce învăţ. Cu colegii nu prea mă impact, şi Isus îţi spune – şi eu am fost adolescent cînd am trăit pe pămînt, şi creşteam în înţelepciune şi în statură, şi eram tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. Ştiu prin ce treci, şi te înţeleg foarte bine, îţi voi fi alături şi te voi ajuta să mergi pînă la urmă.

Pe altă uşă este scris serviciul. Isus vrea să intre şi-I spui, stai un pic, acolo… acolo masa e plină cu documentaţii, şi mai am nişte rapoarte de scris, şi relaţiile cu colegii mei sunt aşa, nu chiar apropiate. Şi Isus îţi spune, uite sunt foarte cointeresat în această parte a vieţii tale. Vreau mult să perseverezi în ceea ce faci, vreau să fii o mărturie bună a Numelui Meu la acest serviciu, dar de multe ori exagerezi cu munca, aşa încît uiţi şi de Mine, şi de cei din jurul tău şi nici ţie însuţi nu-ţi mai cauţi odihnă. Încredinţează asta în mîna Mea. Şi vei vedea rezultatele.

Mergi mai departe pe coridor şi ajungi la uşa pe care scrie – bani,
Banii. Isus cere voie să intre şi îi spui, de ce vrei să intri, eu doar dau zeciuiala din banii mei, deci nu mai merită să intri şi să vezi ce e acolo. Isus îţi spune, pentru mine contează nu doar 10 % din viaţa ta, ci toată viaţa ta. Vreau să ai încredere în Mine. Ai nevoie să-ţi explic cum cel mai bine să adminstrezi banii. La fel banii au furat inimile şi minţile multor oameni, banii au riscul să fie şi ei furaţi, pierduţi, cheltuiţi în vînt. Permite-Mi Mie să fiu căpitanul şi acestui domeniu al vieţii tale. Unde va fi comoara ta, acolo va fi şi inima ta. Lasă ca comoara ta să fie la Mine, şi ca rezultat şi inima ta, şi comoara ta vor fi sub protecţia Mea. Nimeni nu va putea să ţi-o atingă, nici grijurile vieţii, nici materializmul. Ai încredere în Mine.

Mergi mai departe pe coridor şi ajungi la uşa pe care scrie relaţii fete – băieţi.
Nici nu reuşeşte Isus să se apropie şi îi spui. Fă orice vrei, dar în această cameră te rog nu intra. Isus întreabă – de ce? şi îi răspunzi, dacă intri va fi totul aşa cum vei vrea Tu, vei începe să-mi interzici multe lucruri, şi în rezultat voi fi nefericit. Şi Isus va spune – ştii care cuplu a fost cel mai fericit şi cel mai reuşit de pe pămînt?… Adam şi Eva, însă ei au fost fericiţi atîta timp cît au trăit în ascultare de mine, în momentul cînd nu au ascultat au căzut, şi au rămas şi frustraţi şi dezamăgiţi. Pe lîngă ei mai am cîteva miliarde de oameni care au dat-o în bară cu relaţiile prin simplul fapt că nu Mi-au permis să fiu Domnul lor şi în acest domeniu.

Pe de altă parte, îţi doresc doar binele, şi toate lucrurile pe care le permit se fac spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Adevărata viaţă de credinţă începe de la momentul cînd alegi pas cu pas să-ţi încredinţezi toate domeniile tale lui Isus. Şi începi să acţionezi pe baza unor noi concepţii, unor noi principii, principiile Lui Isus.

Efeseni 5:15 Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. 16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.

Acum vom avea un moment de rugăciune, şi nu ştiu la ce te-ai gîndit în timpul acestui mesaj, dar în acest timp cînd ne vom ruga, pur şi simplu spune-I lui Isus despre toate domeniile în care ai nevoie de ajutor, în care simţi că tot încerci cu puterile proprii să faci ceva şi oricum nu se primeşte. Spune-I Lui despre aceste lucruri şi lasă ca El să-ţi vorbească.

Posted on 15 February 2010, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: