Dragostea adevărată.

Acest mesaj a fost prezentat pe 17 februarie 2010 la clubul BooM.

1 Corinteni 13

1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. 3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4 Dragostea este îndelung răbdătoare,

este plină de bunătate;

dragostea nu invidiază;

dragostea nu se laudă,

nu se umflă de mândrie,

5 nu se poartă necuviincios,

nu caută folosul său,

nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,

7 acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodată.

Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. 9 Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; 10 dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13 Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Cîteva gînduri despre dragostea adevărată:

1. Dragostea adevărată are ca scop binele celuilalt.

Acest celălalt poate fi oricine, prietenul sau prietena ta, părinţii, rudele, prietenii cei mai apropiaţi, şi chiar şi oameni mai străini.

Toate descrierele din 1 Corinteni 13 sunt pentru binele celuilalt.

Să fii îndelung răbdător înseamnă să accepţi pe celălalt chiar şi dacă are anumite neajunsuri.

Să nu invidiezi sau să nu te mîndreşti ţine de a te bucura de succesul celuilalt, nu numai de al tău.

Dragostea se bucură de adevăr. Avem persoane apropiate, pe care le iubim şi le acceptăm aşa cum sunt. Uneori în anumite lucruri ele nu procedează corect. Dragostea spune să arăţi adevărul, să-l pui faţă în faţă cu adevărul, dar nu cu scop de a descuraja cu totul ci cu scopul de al ridica, cu scopul de ai face bine. Va durea dar va fi spre binele acelei persoane.

2. Dragostea adevărată gîndeşte.

Prima impresie despre o persoană poate să fie diferită de la caz la caz. Uneori vezi pe cineva, te cucereşte cumva prin felul cum arată, cum vorbeşte, cum e îmbrăcat, începi să crezi că e un înger şi îţi dai seama peste un timp că e om ca toţi ceilalţi oameni, imperfect şi cu multe neajunsuri.

Cum lucrează emoţiile în acest caz – ţi-a plăcut, cauţi să-i faci bine, dacă îi vezi neajunsurile îţi trece toată pasiunea şi nu mai vrei nimic de la acea persoană, nu vorbesc doar de relaţia fată-băiat, ci de orice relaţie. Dragostea este cea care începe să clarifice lucrurile, cea care te provoacă la gîndire – el nu este perfect dar nici eu nu sunt aşa de perfect. Sau te mai provoacă să te gîndeşti – „dacă aş fi în locul acelei persoane, cum aş vrea ca alţii să se poarte cu mine?”

Alt caz e cînd ai început o relaţie cu o persoană, eşti foarte îndrăgostit, începi să crezi că aceasta e cea mai potrivită perosană pentru tine. Însă prietenii, părinţii încep să-ţi spună că nu chiar pentru tine, nu cam te potriveşti plus la asta, relaţia asta te depărtază şi de prieteni şi de anumite valori bune pe care le aveai. Îndrăgostirea nu vede clar, îndrăgostirea nu cîntăreşte nici un preţ, dragostea gîndeşte destul de clar, şi poate să te oprească atunci cînd e necesar, la fel poate să-ţi dee curaj atunci cînd e nevoie

3. Dragostea adevărată se învaţă cu timpul.

Toţi suntem oameni şi toţi avem o tendinţă să facem lumea să se învîrtă în jurul nostru, cu alte cuvinte aceasta se mai numeşte egoizm. Este foarte evident la copii, însă atunci cînd creştem începem să ne dăm seama că egoizmul nostru de multe ori răneşte pe cei din jur, chiar pe cele mai apropiate persoane. Mai este ceva pe lîngă faptul că vrem ca toată lumea să se învîrtă în jurul nostru noi mai vrem să avem şi relaţii bune cu oamenii, oameni diferiţi şi după temperament şi după caracter şi după educaţie. Relaţiile bune şi egoizmul sunt două poluri opuse. Una cu alta nu se împacă.

Şi relaţiile bune şi egoizmul costă un sacrificiu.

Relaţiile bune – te costă egoizmul personal.

Egoizmul personal – te costă relaţiile bune.

Ai de ales – dacă vrei relaţii bune, te sacrifici pe tine, dacă vrei să satisfaci egoizmul personal, îi sacrifici pe alţii. Dragostea adevărată e să cauţi să faci bine celuilalt.

Şi aici permanent vine un moment de decizie. De multe ori facem multe lucruri din egoizm, fie vorbim ce nu trebuie, fie înjosim, fie ignorăm pe cineva, fie invidiem, fie bîrfim, se întîmplă la toţi. Dar vine un moment de decizie – să ceri iertare, să încerci să ţii cont şi de alţii, să ţii cont de faptul că şi alţii au nevoie de susţinere, înţelegere.

În ce constă decizia – binele celuilalt, sau egoizmul personal. Binele celuilalt va fi pentru ambii o bucurie. Egoizmul tău nu va fi o bucurie pentru nimeni.

Deciziile astea sunt ceva ce se învaţă cu timpul.

4. Cei mai buni învăţători sunt cei care te înconjoară.

Dacă vrei să te înveţi a iubi cu adevărat începe de la părinţii tăi. Părinţii la diferiţi oameni sunt diferiţi. De la unii poţi să înveţi exemplul lor de dragoste şi grijă. Alţi părinţi poate au făcut un şir de greşeli în educaţia pe care au dat-o, sau prin lipsă de interes sau prin faptul că nu au căutat o relaţie mai adîncă, fie au arătat dezinteres faţă de anumite lucruri care ţie îţi plăceau. Şi aşa şi aşa părinţi pot să te înveţe să iubeşti cu adevărat. De la unii să înveţi cum să iubeşti, pe alţii să-i iubeşti şi să-i accepţi aşa cum sunt ei. Prietenii sau cunoscuţii care îi ai lîngă tine la fel sunt învăţători buni. Unii vor fi un exemplu foarte bun de comportament frumos şi de atitudini bune, alţii îţi va fi foarte greu să accepţi aşa cum sunt ei. Şi unii şi alţii sunt te pot ajuta să-ţi dezvolţi deprinderea de a iubi. Nu e neapărat să fii prieten cu toţi ca să manifeşti dragoste şi acceptare, poţi să manifeşti asta pentru majoritatea oamenilor care te înconjoară. Prietenia e ceea ce cere implicare din ambele părţi, dacă o parte nu se implică… prietenie nu este.

În cartea sa “Creştinizmul redus la esenţe” C.S. Lewis a scris Nu pierde timpul tău îngrijorîndu-te de faptul iubeşti sau nu iubeşti, ci acţionează ca şi cum ai iubi. Dacă te porţi ca şi cum ai iubi pe cineva, peste un timp vei ajunge să iubeşti într-adevăr. Dacă răneşti pe cineva de care nu-ţi place, vei găsi că şi mai mult nu-ţi place de el. Dacă îi faci un bine, vei găsi că nu-ţi place de el mai puţin.

Ce este dragostea?

Este tăcere – cînd cuvintele tale pot să rănească

Este răbdare – cînd aproapele tău e încăpăţînat

Este surditate – cînd un scandal începe

Este preocupare – pentru durerile altora

Este viteză – cînd o nevoie cheamă

Este curaj – cînd necazurile dau năvală

Cel mai bun învăţător este Isus. Biblia spune că El şi-a iubit ucenicii Lui şi i-a iubit pînă la capăt. El a iubit pe toţi oamenii, chiar a ales să moară pentru noi toţi, pentru binele nostru. Şi tot ce ţine de dragoste adevărată e ceea ce Dumnezeu a creat.

Întrebări de meditare:

  1. Sunt persoane pe care din anumite cauze nu le poţi iubi? Care sunt cîteva din aceste cauze?
  2. Ce s-ar schimba dacă ai începe să iubeşti aceste persoane cu o dragoste adevărată?

Posted on 22 February 2010, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: