Persoana de după perete.

Cam aşa sunt şi relaţiile noastre cîteodată… stăm după anumite ziduri şi nimeni aşa şi nu ne mai cunoaşte cine suntem de fapt, cum nici noi nu cunoaştem pe alţii.

Isus a dat o poruncă odatăsă iubim pe Dumnezeu, şi să iubim oamenii din jur. Aceste două porunci practic sunt tot rezumatul a ceea ce a învăţat Isus.

Ucenicul lui Isus, Ioan, a spus cîteva decenii mai tîrziu:

1 Ioan 4:21Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El(de la Isus): cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.

E interesant că nu poţi să separi o relaţie de alta. Relaţia cu oamenii întotdeauna a fost legată de relaţia cu Dumnezeu.

Două versete mai sus:

19Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.

20Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, şi urăşte pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?

Un test bun al creştinizmului este dragostea faţă de oameni.

În adîncul inimii, vrei să iubeşti pe ceilalţia aşa cum Dumnezeu spune. Vrei să-L iubeşti pe Dumnezeu, ai vrea să transmiţi mesajul salvării prietenilor tăi, dar… ceva te opreşte, lucrurile de multe ori nu merg aşa cum ai fi vrut. Te trezeşti că în realitate nu te mai trage aşa de mult să iubeşti pe Dumnezeu. Şi faţă de oameni începi să observi cum un pic ţii indiferent. Te trezeşti unul la unu cu problemele tale, şi ceea ce faci, începi să te compătimeşti fără a mai vedea pe alţii din jur.

Te trezeşti că în realitate trăieşti după nişte pereţi, şi nu ştii ce se află după ei, nu ştii cine se află după ei.

Pereţii au anumite proprietăţi:

  • nu poţi trece prin perete,
  • nu poţi vedea nimic prin perete,
  • şi după perete e greu să auzi

o altă proprietate, după perete este greu să iubeşti aşa cum Biblia vorbeşte.

Dar ce ne împiedică să iubim pe ceilalţi ???? –FRICA

Ne ascundem după pereţi din cauza fricilor.

De ce ne este frică nouă:

–         vom fi cunoscuţi aşa cum suntem într-adevăr, cu neajunsurile şi slăbiciunile noastre

–         vom fi pedepsiţi pentru aceste neajunsuri

–         vom fi judecaţi, ignoraţi, respinşi

–         vom suferi

18În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

Slujim de multe ori pe Dumnezeu, ascultăm de El, dar nu din dragostea faţă de El ci din frică. Frica de faptul că dacă nu vom face ceva corect vom fi pedepsiţi, dacă nu vom face ceva corect, Dumnezeu va tăia din binecuvîntări.

Prima frică de pe pămînt, a fost frica de pedeapsă, un seniment straniu şi neplăcut pe care Adam l-a trăit pentru prima dată în istoria omenirii, după ce a păcătuit. Anume din acel moment omul a început să se ascundă.

Este interesant faptul că aşa cum noi credem că Dumnezeu se poartă cu noi, aşa ne purtăm şi noi faţă de oameni. Dacă credem că toate lucrurile bune trebuie făcute din cauza că Dumnezeu pedepseşte dacă nu le vei face, atunci la fel ne vom purta şi cu oamenii, vom pîndi fiecare greşeală a lor, pentru ca pe urmă să-i facem să se simtă vinoveţi, să înceapă să se teamă că curînd va veni pedeapsa. Şi ca rezultat, se crează un fel de atmosferă, o atmosferă în care fiecare încercăm să ascundem cît de bine putem neajunsurile noastre, fiecare încercăm să alergăm după perfecţiune, să ne comparăm cu alţii…..

Într-o predică de a sa John Macartur a spus:

Etica negativă e motivată de frică, frica de pedeapsă. Etica pozitivă este motivată de dragoste. Frica e comună omului din cauza instinctului autoapărare. Dragostea vine de la Dumnezeu.

Etica negativă e atunci cînd la fiecare frază este un „nu”. Nu se poate să faci asta, nu fă cealaltă, deoarece… vei fi pedepsit. Etica pozitivă e etica în care predomină cuvintele, fă aceasta, deoarece este plăcut lui Dumnezeu, deoarece este spre binele tău, deoarece vei face un bine cuiva.

Cum să scapi de această frică, ce e de făcut – care este soluţia…

Soluţia este

Cunoaşterea. Să priveşti după perete, şi să cunoşti cine este cu adevărat acolo. Soluţia sunt relaţiile autentice, în care oamenii nu se ascund, ci sunt aşa cum sunt.

Fricile dispar în urma unei cunoaşteri autentice.

Cuvîntul autentic din dex înseamnă 1. v. adevărat2. v. veritabil3. curat, nefalsificat, original, veritabil.  4. bun,

Fiecare trăim cu o anumită închipuire despre Dumnezeu, şi de multe ori această închipuire este greşită şi neadevărată, din cauza că noi fie îl comparăm pe Dumnezeu cu părinţii(tatăl) noştri pămînteşti, fie ascultăm anumite opinii despre El, opinii greşite.

Însă totul se schimbă atunci cînd îl cunoşti personal pe Dumnezeu, aşa cum este El în realitate.

Cînd îl cunoşti mai bine pe Dumnezeu, stereotipurile create de lume, de oameni şi de satan încep să dispară.

Cînd îl cunoşti pe Dumnezeu aşa cum este în realitate, începi să priveşti şi pe oameni altfel.

1 Ioan 4 începînd cu versetul 7:

7Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.

8Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

9Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.

10Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

Cunoscînd pe Dumnezeu aşa cum este, începi să înţelegi că de fapt, eşti iubit, acceptat aşa cum eşti.

11Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.

12Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi, şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi.

13Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.

14Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.

15Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, şi el în Dumnezeu.

16Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste; şi cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.

17Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.

Cînd cunoşti pe oamenii de lîngă tine, situaţia adevărată din vieţile lor, începi să-ţi schimbi şi atitudinea faţă de ei.

Ajutam odată un elev, dintr-un proiect creştin. El avea mari probleme cu matematica şi fizica, şi cu alte obiecte. Încercam să-i explic cum puteam mai bine, dar foarte greu prindea. Eram dezamăgit şi supărat, şi nici nu mai vroiam să fac o nouă consultaţie cu el. Odată m-a sunat asistentul social care avea grijă într-un fel de el, şi m-a rugat să-l ajut, avea o restanţă, pe care nu o putea da. Am acceptat, din nou m-am întîlnit cu el, din nou el nu prea înţelegea ce-i explicam. Şi la un moment a începu să fie sincer cu mine şi mi-a spus – eu nu memorizez aşa de uşor, mi-a mai spus cum cînd era mic, tatăl său l-a bătut, şi mi-a spus că poate din cauza aceasta este aşa de slab la învăţătură.

Mi s-a schimbat atitudinea în acel moment faţă de el. Am început să-l privesc cu alţi ochi, şi parcă şi răbdare şi compasiune a apărut pentru el. Mi s-a schimbat atitudinea din cauza că l-am cunoscut un pic mai mult decît ceea ce vedeam la exterior.

Comportamenul la majoritatea oamenilor e format pe baza la anumite probleme din trecut sau din prezent. Noi judecăm după comportament nu după problema reală care există. Cunoşti pe cineva cu adevărat atunci cînd comunici, atunci cînd priveşti, cine de fapt se află după perete.

Cunoaşterea este un rezultat al unei comunicări deschise

O comunicare deschisă nu atunci cînd vii în faţa lui Dumnezeu în rugăciune şi spui – „Doamne te slăvesc şi te laud pentru măreţia creaţiei Tale, şi te rog fă ca să fie pace în toată lumea, amin”,

Mai stai un pic. Asta e tot ce vroiai să spui? „ de fapt mai vroiam să spun că, mă simt singur în ultimul timp. Sunt obosit şi nu mai ştiu cum s-o scot în capăt cu atîtea responsabilităţi. Dacă sincer, nu am apelat la Tine în ultimul timp, m-am cam luat cu lucrurile lumeşti, şi recunosc că am nevoie de Tine…”

O comunicare deschisă nu e atunci cînd te apropii de un prieten şi spui:

– ce mai faci,

– bine. Tu?

– tot bine? Cum a trecut săptămna la tine,

– bine, ca la toţi?

– Ai fost la şcoală,

– da.

– Pari cam trist, s-a întîmplat ceva?

– Nu, eu nu sunt trist, ţi se pare.

– Frumos e afară.

– Da e frumos.

Cînd merg în vizită la un unchi de al meu, el întreabă, ce mai faci? Şi eu îi spun bine, şi el mi-a spus odată – cum aşa la toţi e rău, numai la tine e bine? Ia să mă înveţi şi pe mine ce să fac pentru ca şi la mine să fie bine? De atunci nu spun “bine”, spun „normal”.

O comunicare deschisă ar arăta un pic mai altfel. Spre exemplu:

– eşti trist, s-a întîmplat ceva?

– da s-a întîmplat, dar nu pot să vorbesc despre asta, dacă eşti într-adevăr interesat, cumva îţi spun.

Nu comunicăm deschis întotdeauna, din mai multe cauze, nu comunicăm din cauza că nu avem încredere că persoanele care ne ascultă sunt într-adevăr interesate de viaţa noastră, şi de multe ori aşa şi este. De fapt nici noi nu suntem foarte cointeresaţi de multe ori de problemele altora. Ca rezultat, se capătă o comunitate în care fiecare este izolat, şi prefăcut.

O istorioară:

Dumnezeu a dat odată cuiva un dar, acest dar era capacitatea de a iubi.. Acea persoană a luat acel cadou şi era foarte bucuroasă că-l avea, şi-l arăta şi altora din jur. Însă ceilalţi rîdeau, desconsiderau sau rămîneau indiferenţi. Chiar încercau să-l murdărească un pic.

Persoana a încercat să protejeze cadoul şi l-a ascuns într-o cutie, şi-l arăta doar celor ce se purtau cu respect faţă de cadou.

Cineva a mai încercat să pătrundă în acea cutie, atunci persoana a construit o cutie şi mai mare, care era şi mai bine închisă ca prima. Atunci s-a simţit bine. Şi cînd credea că cineva merita să vadă acea comoară, el deschidea şi arăta cu mîndrie ce avea. Şi aşa a trăit persoana pînă la bătrîneţe, deschizînd cutia doar de vreo două ori. Pe urmă a murit. Cînd a ajuns în faţa lui Dumnezeu, i-a spus – „uite Doamne, am adus înapoi cadoul pe care mi l-ai dat”. Cînd Dumnezeu a deschis cutia, acolo era o şopîrlă urîtă, care privea şi rîdea.

Atitudinile faţă de Dumnezeu se schimbă cînd Îl cunoşti aşa cum este, atitudinile faţă de oameni se schimbă, atunci cînd îi cunoşti aşa cum sunt. Pentru cunoaştere este nevoie de comunicare deschisă.

Şi încă ceva…

Comunicarea apare în urma iniţiativei din partea cuiva.

Dumnezeu a luat iniţiativa în relaţia cu noi.

Dumnezeu ia de multe ori iniţiativa. Dar mai este o parte şi a noastră, de a răspunde acestei iniţiative.

În cartea sa „Creştinizmul redus la esenţe”, C.S. Lewis a scris, „Nu pierde timpul îngrijorîndu-te dacă iubeşti pe aproapele tău, acţionează ca şi cum ai iubi. Vei descoperi unul din cele mai mari secrete. Cînd te comporţi cu cineva ca şi cum l-ai iubi, începi într-adevăr să-l iubeşti peste un timp. Dacă răneşti pe cineva care nu-ţi prea place, vei găsi că nu-ţi place de el şi mai mult. Dacă faci un bine celui de care nu-ţi place, vei găsi că-l displaci mai puţin”.

John MacArtur a spus într-o predică de a sa, nu aştepta oportunităţi pentru a face bine, crează oportunităţi de a face bine.


După care perete te afli tu personal?

Ce te motivează să slujeşti pe Dumnezeu?

Cine e persoana ce se află după peretele vecin?

Poate este vecinul tău de cameră, poate este cineva care se află acum lîngă tine, poate această persoană este Dumnezeu. Poate de El încerci să te ascunzi, poate această persoană, eşti chiar tu?

Ne ascundem după pereţi din cauza fricilor.

Fricile dispar în urma unei cunoaşteri autentice,

Cunoaşterea este un rezultat al unei comunicări deschise,

Comunicarea apare în urma iniţiativei din partea cuiva.

25 aprilie 2010

Posted on 3 May 2010, in Predici and tagged , , . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: