Testarea credinţei, calea spre maturitate. Partea 1.

Predica de pe 20 iunie 2010, Biserica Înviere

Cum să te bucuri în mijlocul încercărilor?

Seria de predici – “Credinţa în acţiune”, epistola lui Iacov.

Autor: Cucoş Vitalie

Pasajul Biblic: Iacov 1:1-11

Introducere:

Autorul cărţii Iacov – este fratele lui Isus. Nu este unul din cei 12 ucenici, ci este fratele lui Isus. El de fapt la început, nici nu credea în Isus. Ioan 7:1-9,

pînă în momentul, cînd Isus a înviat. 1 Corinteni 15:7

Abia atunci a crezut şi a devenit o persoană influentă în lumea creştină de pe acea vreme. Fapte 15:12-13

Cînd începe epistola sa, nici nu se numeşte fratele lui Isus, ci  ”rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos”. El era presbiterul bisericii din Ierusalim, şi această carte(epistolă) a sa  el o adresează evreilor creştini, împrăştiaţi în toată lumea, şi o scrie undeva prin anii 40-48 d.H.

Iacov 1

1. Iacov, rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos, catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate: Sanatate!

Pe urmă începe să-i încurajeze, primul capitol este un capitol de încurajare de a fi tari în mijlocul încercărilor.

În predica de azi vom aborda cîteva puncte.

1) Care e scopul încercărilor?

2) Cum este Dumnezeu, atunci cînd trec prin încercări?

2. Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari,

Era atunci un timp mai dificil pentru evreii creştini, erau prigoniţi din cauza credinţei lor, şi Iacov le spune să se bucure atunci cînd trec prin

FELURITE încercări:

–         Încercări la serviciu, sau şcoală, universitate.

–         Probleme în domeniul financiar.

–         Dezamăgire în slujire.

–         Relaţii.

–         Probleme cu sănătatea.

–         Alegeri greşite.

–         Respingere din partea oamenilor.

Şi deodată apare întrebarea – de ce să mă bucur în aceste încercări, parcă nu e nici un motiv.

Cum să mă bucur cînd am o boală serioasă, cînd sunt descurajat de prietenii din jur, cînd lucrurile în biserică nu merg prea bine, cînd sunt tratat cu dispreţ faţă de alţii, cînd trec prin probleme financiare, cînd nu văd nici un rezultat în eforturile mele de a-L sluji pe Dumnezeu, cînd deciziile mele greşite îmi aduc multă dezamăgire şi frustrare, etc?

Dacă priveşti numai problemele, poate motive de bucurie nu mai găseşti, dar dacă priveşti un pic mai atent, observi că este un scop în încercări. Iată ce scrie Iacov mai departe:

3. ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.

4. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic.

Iată motivul!!! – prin încercări ajungi la desăvîrşire, ajungi să nu duci lipsă de nimic. Cu alte cuvinte ajungi la MATURITATE.

Şi maturitatea aduce întotdeauna bucurie.

Cine nu s-ar bucura dacă:

– ar avea un caracter puternic, ar fi îndrăzneţ, fără frică şi îndoială.

– ar fi responsabil de felul lui, şi tot ce ar începe ar duce la bun sfîrşit.

– ar fi înţelept în orice privinţă, şi ar şti cum să se poarte în orice situaţie(situaţii neprevăzute, situaţii de conflict, începerea unor activităţi noi)

– ar avea o relaţie apropiată cu Dumnezeu. Aşa de apropiată încît s-ar asemăna mai mult cu Hristos.

– nu s-ar lua după orice părere omenească ci ar căuta să facă ce Dumnezeu ar vrea.

Maturitatea aduce bucurie şi împlinire, dar este o cale pînă ajungi la ea. Iacov o descrie:

Felurite încercări provoacă credinţa

Credinţa dezvoltă răbdarea

Răbdarea te ajută să ajungi pînă la maturitate

Maturitatea aduce împlinire şi bucurie.

Dumnezeu are un scop cu noi atunci cînd ne trece prin încercări. Să ne maturizeze. Fiecare din noi avem multe deprinderi de care trebuie să scăpăm, deprinderea de a proceda egoist, deprinderea de a te mîndri, deprinderea de a bîrfi, de a renunţa atunci cînd apar probleme. Deprinderea de a nu fi sincer cu oamenii din cauza fricii de oameni. Aceste deprinderi ne fac viaţa amară. Dumnezeu vrea însă pentru noi o viaţă matură, fără aceste lipsuri de caracter. Pentru asta El permite anumite încercări, pentru a ne transforma, a ne face mai rezistenţi, mai blînzi, mai ascultători de El, mai iubitori de oameni. Nu întotdeauna e plăcut, dar întotdeauna e folositor.

Exemplu

Sportivii care ajung pe podiumurile olimpice, sunt sportivii care au trecut prin încercările grele ale antrenamentelor, dar au rezistat, ba mai mult au mers pînă la capăt crezînd că vor atinge performanţe şi mai mari. Cel mai uşor e să priveşti la televizor aceste competiţii sportive, dar pîna la ele este un drum lung pe care îl fac cei ce ajung acolo.

Exemplu personal

Cînd eram student făceam sport, la unele antrenamente nu se primeau multe procedee care le învăţam, mă descurajam, plecam dezamăgit acasă, însă venea următoarea zi şi din nou veneam la antrenament. Şi am observat că atunci cînd mergi pînă la urmă, chiar dacă nu se primeşte la început, în cele din urmă ajungi la un rezultat bun.

Un sportiv bun, are nevoie de un antrenor bun. Orice sportiv are nevoie de un antrenor bun. Un antrenor potrivit te îndreaptă corect, dozează corect exerciţiile ca să te poţi dezvolta normal, explică bine ceea ce nu înţelegi, te încurajează să mergi înainte cînd nu mai poţi, dă sfaturi înţelepte şi ajutătoare. Cel mai bun antrenor pentru un creştin, şi unicul bun antrenor e Dumnezeu, şi Iacov spune mai departe:

5. Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.

Ce trebuie să faci ca să capeţi înţelepciune?

S-o ceri de la Dumnezeu. Şi aici Iacov prezintă caracterul lui Dumnezeu:

– Dă cu mînă largă, este un Dumnezeu generos şi îi place să dea din plin ceea de ce ai nevoie.

– Nu dă cu mustrare. Nu are de ce să-ţi fie frică să ceri, nu va striga la tine.

Cîte odată întrebi o întrebare la lecţie, şi profesorul începe a striga – “iar dai întrebările astea, de o jumătate de lecţiei tot explic şi explic şi tot n-ai înţeles încă”.

Dumnezeu nu face aşa, El e bucuros să răspundă la întrebările tale, să dea înţelepciune cînd ai nevoie, şi orice lucru bun de care ai nevoie. AŞA E DUMNEZEU.

Isus a făcut odată o comparaţie:

Matei 7:11 Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Dar este o condiţie a cererii, condiţia este …CREDINŢA.

6. Dar s-o ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc: pentru ca cine se indoieste seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo.

7. Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul,

8. caci este un om nehotarat si nestatornic in toate caile sale.

Citind această Epistolă îmi tot puneam întrebarea: “Să se îndoiască în ce?”, “ce se are în vedere prin această îndoială?” – îndoiala este:

–         să cred pe Dumnezeu sau, să cred lumea.

A cere prin credinţă înseamnă a cere cu convingerea că Dumnezeu e bun, indiferent de circumstanţe şi întîmplări. Şi în bunătatea lui El vrea să de lucruri bune copiilor Săi.

Marcu 11:24 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

A te îndoi, înseamnă a pune la îndoială aceste calităţi ale lui Dumnezeu, a pune la îndoială că El e bun, că El poate ajuta, că El iubeşte, că El are grijă, ţine lucrurile sub controlul Său. Îndoiala de acest fel de obicei te impinge să alegi o altă cale, bazată pe emoţii şi păreri omeneşti.

Posibil că lipsa de răspuns la multe rugăciuni e anume îndoiala. Ne plîngem de multe ori că nu primim nimic, dar oare cerem cu credinţă?

Sunt trei motive pentru care nu primim răspuns la rugăciuni:

  1. 1. Nu cerem
  2. 2. Cerem cu atitudine greşită.
  3. 3. Nu credem că Dumnezeu e în stare să dea ceea ce cerem.

Credinţa e foarte importantă în relaţia noastră cu Dumnezeu.

Lanţul: testarea credinţei – dezvoltarea răbdării – maturitatea.

Dacă nu treci testul credinţei, nu mai ajungi la dezvoltarea răbdării, şi nici la maturitate. Şi Dumnezeu în bunătatea Lui, nu ne lasă atunci cînd nu am trecut un test. El ne ridică şi ne pregăteşte pentru următorul test. Noi nu suntem perseverenţi şi nici răbdători. Dumnezeu are şi răbdare şi perseverenţă ca să ducă cu noi pîmă la urmă lucrarea Sa.

Mai departe Iacov dă un exemplu concret cum să eviţi standartele lumeşti:

9. Fratele dintr-o stare de jos sa se laude cu inaltarea lui.

10. Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui: caci va trece ca floarea ierbii.

11. Rasare soarele cu caldura lui arzatoare si usuca iarba: floarea ei cade jos, si frumusetea infatisarii ei piere; asa se va vesteji bogatul in umbletele lui.

Şi sărăcia şi bogăţia sunt o problemă pentru cei care le pun pe primul loc în viaţa lor.

Sunt o încercare a caracterului, un test al credinţei.

Şi una şi alta te concentrează la materializm, la ziua de azi, la îngrijorări şi nevoi, la comparaţie cu vecinul, la invidie şi critică. Este un paradox – săracul este tentat să se gîndească la ceea ce nu are, şi bogatul tot – la ceea ce nu are. Şi apare şi o goană după vînt – saracul se gîndeşte cum să aibă cu ce să trăiască şi gîndeşte corect, însă începe a lucra şi a se zbate pînă nu uită de familie, de rude, de biserică, de Dumnezeu. Toate trec pe planul 2. Pe primul loc e lucrul!!! Şi în cele din urmă te pierzi, în goana aceasta.

Atunci cînd începi să ai un pic mai mult, eşti tentat să te gîndeşti “Ooooo, bravo sunt, ce multe lucruri am, şi toate sunt ale mele”.

Un lucru interesant, Iacov nu spune că e rău să fii într-o stare mai de jos sau într-o stare mai de sus. El spune ce să faci în acea stare.

Fratele dintr-o stare de jos sa se laude cu inaltarea luiadică să se înalţe spiritual, să caute să fie bogat în caracter şi bunătate.

Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui adică să realizeze că tot ce are e de la Dumnezeu. El dă totul, şi El e cel care poate şi să ia totul înapoi. Şi din nou important e caracterul, pentru ambele categorii e important caracterul, din cauza că anume el merge împreună cu tine în cer.

J. Oswald Sanders a scris în cartea sa „Maturitate spirituală” că disconfortul temporal poate fi o binecuvîntare. C.S. Lewis a numit suferinţele „Megafonul lui Dumnezeu”. Ele sunt o cale efectivă pentru Dumnezeu de a ne atrage atenţia la lucruri important

Suferinţa fizică ne ajută să înţelegem cît de fragili suntem.

Dilemele ne ajută să înţelegem golurile de înţelepciune pe care le avem.

Greşelile şi căderile ne smeresc mîndria.

Problemele financiare ne ajută să înţelegem că nu toate lucrurile sunt în mîinile noastre.

– De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

– Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

Romani 8:28-29

Tot Oswald Sanders într-o altă carte de a sa „Clinica spirituală” a scris: Dacă noi realizăm că toate lucrurile ce se întîmplă în viaţa noastră au ca scop să ne apropie mai mult de Dumnezeu şi să transforme mai asemenea lui Hristos, ne vom uita mai apoi în urmă şi vom vedea cît de privilegiaţi am fost că am fost disciplinaţi anume prin aşa cale.

„Noi cerem tărie ca să atingem scopuri, şi suntem făcuţi slabi ca să putem rămîne ascultători.

Noi cerem putere ca să putem cîştiga gloria oamenilor, şi primim slăbiciune ca să simţim că avem nevoie de Dumnezeu.

Noi cerem lucruri pentru ca să ne bucurăm de viaţă, şi primim viaţa ca să ne putem bucura de toate lucrurile.

Concluzie:

  1. Dumnezeu e bun şi ne vrea binele.
  2. Dumnezeu ne testează credinţa pentru a ne face maturi.
  3. Pentru a creşte noi avem nevoie de înţelepciunea lui Dumnezeu.
  4. Pentru a cere ceva de la Dumnezeu avem nevoie să-L credem pe El şi să fim hotărîţi în ceea ce cerem.

Întrebări de meditare:

  1. Care sunt încercările cu care te confrunţi acum?
  2. În ce continui să te îndoieşti?

Adu totul în faţa Lui Dumnezeu şi începe de la bunătatea Lui nu de la îndoielile tale.

Linkuri adăugătoare pentru studiul acestui pasaj:

Posted on 22 June 2010, in Predici and tagged , . Bookmark the permalink. 6 Comments.

  1. Foarte folositor. Domnul sa te binecuvinteze!

  2. Rectific si imi cer scuze pentru tutuire… Domnul sa va binecuvinteze!

  3. Nu ne suparam de tutuire:) Dumnezeu sa va binecuvinteze si pe dumnevoastra!

  4. “Şi deodată apare întrebarea – de ce să mă bucur în aceste încercări, parcă nu e nici un motiv.

    Cum să mă bucur cînd am o boală serioasă, cînd sunt descurajat de prietenii din jur, cînd lucrurile în biserică nu merg prea bine, cînd sunt tratat cu dispreţ faţă de alţii, cînd trec prin probleme financiare, cînd nu văd nici un rezultat în eforturile mele de a-L sluji pe Dumnezeu, cînd deciziile mele greşite îmi aduc multă dezamăgire şi frustrare, etc?

    Dacă priveşti numai problemele, poate motive de bucurie nu mai găseşti, dar dacă priveşti un pic mai atent, observi că este un scop în încercări. Iată ce scrie Iacov mai departe:

    3. ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.

    4. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic.

    Iată motivul!!! – prin încercări ajungi la desăvîrşire, ajungi să nu duci lipsă de nimic. Cu alte cuvinte ajungi la MATURITATE.

    Şi maturitatea aduce întotdeauna bucurie.”

    Cu totul de acord sunt cu aceste cuvinte.Daca nu ar fii incercari felurite,cum am creste la maturitatea in Cristos?
    Romani 8;28-29.Eu inteleg ca toti aceia care sunt cu adevarat noi nascuti,si merg pe calea ingusta,au parte de felurite incercari pentru ca sa fie facuti apti pentru imparatia lui Dumnezeu.Har si pace de la Domnul.M.M

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: