Corecţia vorbirii. Partea 6

26.07.10

Pasaj Iacov 3:1-12

Una din cele mai evidente exprimări a credinţei adevărate este vorbirea.

Iacov a atins această temă în capitolul 1.

Iacov 1:19 Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie;

Iacov 1:26 Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică.

Şi aici el a dedicat un pasaj mai mare în care a scris numai despre limbă.

Vorbirea are o putere extraordinar de mare, de aceea e important să fie corectată.

Corecţia vorbirii are loc prin controlarea limbii.

A şti ce să spui, cînd să spui şi ce să nu spui.

De ce trebuie controlată limba?

1. Din cauza că vom fi judecaţi după cuvintele care le-am spus.

Iacov 3:1Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

Învăţarea în cultura iudaică era una din cele mai respectate profesii, şi mulţi iudei care deveniseră creştini vroiau să devină învăţători. Însă Iacov i-a avertizat că a fi învăţător implică o mare responsabilitate. Din cauza că învăţătorii vorbesc mai mult, şi nu doar atît ci încă din cauza că cuvintele au o putere foarte mare pentru vieţile oamenilor.

La fel Iacov nu a spus – să nu fiţi învăţători de loc, ci el a spus să nu fiţi mulţi învăţători . Dacă Dumnezeu te cheamă să înveţi adevărul Bibliei, fie la un grup mic, fie la şcoala duminicală, fie să predici, să ştii că ai o mare responsabilitate, şi că vei răspunde pentru ceea ce spui mai mult decît o persoană care nu este chemat să înveţe. E una cînd spui anumite lucruri nepotrivite într-un cerc strîns de prieteni, şi e alta cînd vorbeşti în public.

Matei 12:35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

36 Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

2. Din cauza puterii ei de a controla.

Iacov 3:2Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.

Ce a avut Iacov în vedere?

În primul rînd el nu s-a dat într-o parte de la fraza – greşesc toţi, ci s-a inclus şi pe el acolo, arătînd că şi el e predispus şă greşească şi a continuat – dacă nu greşeşti în vorbire – eşti un om desăvîrşit.

Om desăvîrşit este un om matur – care poate să se stăpînească, ia decizii cu înţelepciune, are o relaţie matură cu Dumnezeu, Se poartă matur cu oamenii. Este un om care nu se aprinde repede, şi repede se stinge. Este un om cu un caracter puternic.

A greşi în vorbire nu întotdeauna înseamnă a vorbi cînd nu trebuie ci la fel şi a tăcea cînd nu trebuie.

Dacă e să luăm tipurile de temperament:

  • Sunt melancolicii şi flegmaticii, care de obicei sunt mai timizi
  • Şi Colericii şi sanguinicii care de obicei vorbesc

Unii sunt tentaţi să vorbească prea mult şi să vorbească atunci cînd nu ar trebui.

Alţii sunt tentaţi să nu vorbească de loc, ci să tacă atunci cînd ar trebui să-şi expună punctul de vedere.

A spune o minciună şi a nu spune un adevăr nu sunt departe una de alta.

Pe urmă, de exemplu dacă ai nevoie să restabileşti o relaţie, sau să începi un proiect de afaceri, trebuie mai întîi să-ţi convingi limba să vorbească.

Cînd am intrat ca student, anul I la universitate, mama m-a instruit de acasă cum să mă port în diferite situaţii cînd nu voi şti cum de procedat. Ea mi-a spus o frază pe care cred că n-o voi uita nici odată – şi anume – „Totul se află pe vîrful limbii”. Am aplicat acest sfat chiar în primele zile. Trebuia să găsim cu un prieten căminul la care vom trăi,nu prea ştiam unde este, şi nici strada n-o ştiam. Şi i-am spus acelui prieten – „totul se află pe vîrful limbii”, şi am început să întrebăm peste tot unde mergeam unde se află locul pe care îl căutam.

Dacă nu spui ceea ce trebuie atunci cînd ar trebui, atunci ai de pierdut. La fel ai de pierdut cînd spui ceea ce nu trebuie cînd nu trebuie, poate mai mult.

De ce a spus Iacov că dacă controlezi limba – poţi controla întregul trup? Trup se mai are în vedere întreaga personalitate.

Din cauza că limba este cea care păcătuieşte cel mai uşor.

Al doilea păcat după cădere a fost păcatul limbii. După ce Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu l-a întrebat pe Adam – „ce ai făcut?” Şi Adam a început să blameze „Femeia pe care mi-ai dat-o, iată cine e vinovata, şi Tu că mi-ai dat-o”

Isaia cînd l-a văzut pe Dumnezeu, primul lucru de care s-a căit a fost vorbirea sa –

Isaia 6:5 Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Şi primul lucru care a fost corectat la Isaia a fost vorbirea lui:

Isaia 6:6Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

7Mi-a atins gura cu el, şi a zis: “Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Cea mai slabă la păcat este limba. Şi dacă reuşeşti să controlezi ceea ce e cel mai greu de controlat din trupul tău, sau personalitatea ta, atunci celelalte vor merge mult mai uşor. Dacă reuşeşti să ţii sub control acest domeniu al vieţii, vei reuşi să ţii control asupra la toate celelalte domenii.

Dacă ar fi să te concentrezi la corecţia unui singur lucru din viaţa ta de credinţa, atunci acesta ar trebui să fie limba ta, vorbirea.

Iacov dă cîteva exemple. Epistola lui Iacov este una plină de exemple.

Iacov 3:3 De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.

Cînd caii sunt tineri şi vine timpul să fie înhămaţi li se pune o bucată de fier în gură. E ceva dureros dar anume cu acest fier mic e controlată întraga putere a calului. E îndreptată într-o direcţie bună, pentru folosul stăpînului. Un cal necontrolat nu este de nimic bun, decît să zburde şi să cheltuie fîneţurile stăpînului.

Un cal necontrolat nici odată nu va face lucrul necesar care trebuie de făcut.

O altă ilustraţie – corabia

Iacov 3:4 Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.

O cîrmă mică, direcţionează o corabie mare.

Aici se mai poate de adăugat şi maxima noastră –buturuga mică, răstoarnă harul mare.

Un lucru atît de mic ca limba, e în stare să controleze o personalitate întreagă.

Puterea orientată în direcţia corectă, poate întoarce un vas întreg.

Puterea aplicată în mod corect asupra limbii, este suficientă pentru a controla întreaga personalitate.

Iacov a spus – controlează limba din cauza puterii cu care ea te poate controla pe tine.

Cuvintele întotdeauna au o influenţă foarte mare.

Cum să foloseşti practic vorbirea într-o direcţie bună?

Vorbeşte cuvinte bune

Cuvinte de încurajare, apreciere, chiar şi cuvinte de laudă la adresa cuiva, cuvinte de binecuvîntare, cuvinte de înţelepciune, cuvinte de sfătuire, cuvinte de mulţumire, cerere de iertare. Cuvinte sfinte, cuvinte sincere, cuvinte de adevăr, nu cuvinte egoiste, cuvinte de pace, cuvinte de iubire.

Vorbind aşa îţi ţii în stăpînire întreaga personalitate, deoarece poţi vorbi aceste cuvinte cu adevărat dacă eşti condus de Duhul lui Dumnezeu.

Limba are nu doar putere să controleze dar să şi distrugă.

De ce să controlezi limba?

3. Din cauza puterii ei de a distruge.

Iacov 3:5 Tot aşa şi limba, este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!

6 Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.

Limba este un instrument extraordinar de puternic. Este ca un cuţit, cu el poţi să tai pîne, şi tot cu el poţi să răneşti, şi pe tine, şi pe alţii.

Biblia mai spune că limba mai este ca o săgeată, nu numai ca un cuţit. Nu omoară numai din apropiere, dar şi de la distanţă.

Ea poate distruge oameni, relaţii, prietenii, familii. Limba poate conduce la omoruri, la războaie. Iacov spune că ea corupe întreaga personalitate cînd este aprinsă de focul Gheenii. Gheena este un loc lîngă Ierusalim în care erau aruncate gunoaie şi cadavre. Acolo mereu arde focul. Şi Isus, şi Iacov cînd vroiau să facă comparaţie cu Iadul, vorbeau despre Gheenă, că acolo focul nu se stinge niciodată. Răutatea vorbirii îşi are rădăcina chiar în iad.

Dacă e să comparăm apa cu focul, dacă torni o cană de apa pe pămînt, ea nu se transformă într-o inundaţie. Dacă arunci un chibrit aprins într-o pădure atunci poate lua foc toată pădurea, şi alte păduri de lîngă ea.

Apoi focul nu arde dacă nu sunt lemne. De aceea nu fi combustibil pentru cuvintele altora.

Limba este ca un foc care lasă răni chiar dacă relaţiile sunt restabilite, lasă cicatrici.

Proverbe 12:18 Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. –

19Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. –

20Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru cei ce sfătuiesc la pace. –

21Nici o nenorocire nu se întâmplă celui neprihănit, dar cei răi sunt năpădiţi de rele. –

22Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi. –

În acelaşi timp limba poate să încurajeze, să zidească.

Limba este foarte, şi foarte puternică. Controlînd-o pe ea, controlezi întreaga personalitate.

Alt motiv, de ce să controlezi limba?

4. Din cauza incapacităţii de a fi îmblînzită de om.

Iacov 3:7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc, şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,

8 dar limba nici un om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.

Sunt cîini pe care dacă-i îmblînzeşti ei sunt credincioşi. Animalele de circ, leii, urşii, şerpii, diferite păsări sunt îmblînzite în aşa fel încît nu fac probleme pe urmă în timpul prezentărilor. Limba însă nu poate fi îmblînzită, te poţi aştepta la ce vrei de la ea. Şi apropo, Iacov nu a scris că în general ea nu poate fi îmblînzită, ci că nu poate fi îmblînzită de om. Dar Dumnezeu poate să o îmblînzească.

Primul lucru ce s-a întîmplat după coborîrea Duhului Sfînt, oamenii au început să vorbească în diferite limbi vestind lucrurile mari ale lui Dumnezeu. Primul păcat după cădere a fost tot acel al limbii.

Limba este un rău care nu se poate înfrîna:

Exemple de limbă neîmblînzită:

Bîrfa, înjosirea altora, manipularea, învăţătura falsă, exagerările, minciuna, cearta, înjurăturile.

Iacov 3:9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.

10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul!

Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

11 Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?

12 Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.

Suntem permanent conduşi de două firi – firea păcătoasă şi firea lui Dumnezeu.

Firea păcătoasă e acel set de valori în care Dumnezeu nu există dar care a rămas în gîndirea noastră chiar şi după ce am devenit creştini. Acest set de valori are ca scop să-L minimalizeze cît de mult se poate pe Dumnezeu şi să ridice eul nostru, cît mai mult se poate.

Atunci cînd încercăm să facem totul să se învîrtă în jurul nostru, atunci nu este nici o îndoială că suntem conduşi de această fire. Atunci cînd începem să invidiem din cauza că nu avem ceea ce au alţii, sau să ne mîndrim că avem ceva mai mult decît ceea ce au alţii, sau să urîm pe cineva… atunci nu încape îndoială că suntem conduşi de fire.

Atunci cînd inima ta este ură şi orgoliu, atunci limba ta te va da de gol. Ea este de neîmblînzit de om, de aceea mai devreme sau mai tîrziu va da arăta adevăratele intenţii. Oamenii de multe ori explodează şi spun un şir de cuvinte ucigătoare, în acel caz, limba pur şi simlu a dat la iveală ceea ce de mult era în inimă.

Ce fel de lucruri cultivi în inima ta, aşa lucruri vor ieşi la suprafaţă.

Cu limba noi lăudăm pe Dumnezeu, şi tot cu aceeaşi limbă criticăm, bîrfim, acuzăm, abuzăm, rănim, ne exprimăm mînia într-un mod supărător.

Noi binecuvîntăm pe Dumnezeu, şi apoi vorbim de rău pe oameni care sunt imaginea lui Dumnezeu.

În multe locuri în Biblie, în Evanghelii, la 1 Ioan, se vorbeşte despre strînsa legătură dintre relaţia cu Dumnezeu şi relaţia cu oameni. Într-un fel relaţia pe care o ai cu oamenii va da de gol relaţia pe care o ai cu Dumnezeu. Chiar dacă afirmi că iubeşti foarte mult pe Dumnezeu, felul cum te raportezi la oameni va scoate le iveală cît de mult iubeşti pe Dumnezeu.

Ne înşelăm pe noi înşine cînd cîntăm la laudă şi închinare. Din cauza că de fapt ceea ce spunem cu limba nu e ceea ce trăim şi cu inima. Cîntăm – „Isuse te iubesc mai mult, decît iubesc orice pe acest pămînt” dar în realitate iubim o mulţime de alte lucruri, uneori mai mult ca pe Isus. Cîntăm – „Eşti tot ce vreau, tot ce-am dorit vreodată”, dar în realitate mai vrem să avem faimă de la oameni, un automobil bun, apartament, soţ, soţie, carieră. Nu e rău să vrem toate acestea, dar le vrem de multe ori să le avem mai mult decît pe Isus.

În cele din urmă ne contrazicem singuri pe noi.

Concluzie: Nu poţi binecuvînta pe Dumnezeu şi să vorbeşti de rău (blestemi) pe oameni în acelaşi timp. Sau eşti condus de Dumnezeu în vorbirea ta, sau eşti condus de altceva.

Alege ce va fi în inima ta aceea va şi fi şi în vorbirea ta:

Coloseni 3:13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

14 Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.

15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.

16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.

17Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Întrebări de meditare:

  1. Cuvintele tale ajută sau rănesc de obicei?
  2. Arată ele cine eşti într-adevăr sau te ascund de cei din jur?
  3. Ascund ele pe Dumnezeu sau îi aduc laudă?
  4. Vorbeşti aceleaşi cuvinte despre cineva cînd el nu este prezent ca şi cum el ar fi prezent?
  5. Încurajezi pe cineva cînd are nevoie de asta sau eşti nepăsător?
  6. Foloseşti limba ta ca un instrument de a zidi oamenii sau ca o armă de ai distruge?

Linkuri pentru studiu adăugător:

Posted on 25 July 2010, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: