Două prietenii INCOMPATIBILE. Partea 8

8 august 2010

Autor: Vitalie Cucoş

Ce sunt prietenii incompatibile?

Sunt prieteniile care n-au nimic comun unele cu altele, ba mai mult se resping reciproc. Într-un fel dacă vrei să ai o prietenie, trebuie să renunţi la a doua. Dacă vrei să o ai pe a doua trebuie să renunţi la prima. Prieteniile pe care le vom aborda azi sunt prieteniile cu Dumnezeu şi cu lumea.

Pasajul biblic pe care-l vom studia este Iacov 4:1-10

Vom vorbi despre 3 întrebări, aş spune eu cruciale:

  1. Care este cauza la multe probleme de relaţii cu Dumnezeu, oamenii şi cu tine însuţi?
  2. Ce este lumea şi ce înseamnă să prieteneşti cu ea?
  3. Cum este Dumnezeu şi cum să ai ai o relaţie apropiată cu El?

Iacov 4:

1. De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupta in madularele voastre?

2. Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati si va luptati, si nu aveti, pentru ca nu cereti.

3. Sau cereti, si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.

Iacov începe cu nişte probleme care apăruse în cadrul bisericii la care scrie, şi el le enumeră pe rînd:

Lupte, certuri, ucideri, invidiile vin din anumite pofte interioare.

Pe urmă, vrem să avem lucruri bune, şi nu le avem din două motive:

1 – nu le cerem;

2 – le cerem cu intenţii(atitudini) greşite

Şi iată aici e cauza de bază a tutror certurilor, invidiilor etc.

Cauza aceasta este – plăcerea noastră.

Acest cuvînt în original sună – HEDONE, posibil aţi auzit de cuvîntul hedonism.

Hedonism – din dex,  s.n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință. ♦ Tendință exagerată în căutarea plăcerii.

Hedonism:

  • Vreau să fac numai ceea ce-mi place, şi vreau ca tot ceea ce fac să-mi aducă plăcere.
  • Vreau să am ceea ce au alţii.
  • Vrem să am ceea ce satisface;
  • Vrem să am ceea ce îmi va aduce plăcere;

Atunci cînd hedonismul, adică dorinţa aceasta de a avea plăcere de la viaţă devine mai importantă decît orice altceva, atunci normele atunci începe să nu-ţi mai pese de voia lui Dumnezeu şi de nevoile oamenilor din jur.

Cînd vrei un anumit lucru cu orice preţ şi nu-l primeşti încep să apară certuri, probleme, nemulţumiri, invidii.

Două persoane promit satisfacerea nevoilor noastre interioare.

Prima persoană este Dumnezeu – Dumnezeu ne-a creat cu anumite nevoi, şi tot El vrea să le împlinească.

Noi avem nevoia să fim iubiţi, acceptaţi, apreciaţi. Şi Dumnezeu promite că va satisface aceste nevoi.

Şi este şi a doua persoană, şi nu este atît persoană cît un sistem de valori care se numeşte lumea.

Ce este lumea şi ce înseamnă să prieteneşti cu ea?

– este un sitem de valori care promite satisfacerea nevoilor interioare fără Dumnezeu.

cineva a dat o definiţie lumii un pic în altă formă

– este un sistem de valori, scopuri, emoţii, destinate pentru a ne seduce de la relaţia cu Dumnezeu.

Lumea şi cu Dumnezeu nu au nimic comun. Sunt absolut contrari.

Ai două alegeri: una să alegi să-L crezi pe Dumnezeu, şi să-L pui pe El prioritatea a vieţii tale, sau să alegi lumea ca sistem de gîndire care îţi va direcţiona viaţa.

Atunci cînd noi am crezut în Isus, şi L-am acceptat ca Mîntuitor  a vieţii noastre, atunci cînd am ales să aparţinem lui Dumnezeu, s-a întîmplat ceva am făcut un fel de legămînt în care am decis cui îi vom aparţine pentru tot restul vieţii, aici pe pămînt şi în întreaga veşnicie. E ca un fel de căsătorie. Suntem ai lui Dumnezeu şi gata. A alege pe urmă pe altcineva decît Dumnezeu, deja fiind în relaţie cu Dumnezeu, se mai numeşteadulter spiritual.

Iată ce spune Iacov în versetul 4:

Iacov 4:4. Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu.

  • Nu poţi să trăieşti cu un sitem de valori lumesc în cap şi să fii într-o relaţie bună cu Dumnezeu.
  • Nu poţi să ai ca scop al vieţii satisfacearea dorinţelor personale şi tot odată să afirmi că trăieşti pentru Dumnezeu.

Poate te gîndeşti că a fi prieten cu lumea înseamnă înseamnă petreceri, distracţii, internet, haine frumoase şi altele. De fapt poţi să ai toate acestea şi să nu fii prieten cu lumea. La fel poţi să te abţii de la ele şi să ai o strînsă relaţie cu lumea.

A fi prieten cu Lumea înseamnă a accepta acest sitem de valori care promite plăcere, fără Dumnezeu.

A fi prieten cu lumea înseamnă a alege să-ţi trăieşti viaţa cu un singur scop – satisfacerea plăcerilor tale.

Aş vrea acum să vorbesc despre cîteva practici lumeşti, şi haideţi să vedem care este rădăcina acestor practici:

Materialismul – cînd scopul vieţii este să acumulezi cît mai multe lucruri materiale, pentru ca în cele din urmă să te simţi bine, să trăieşti în plăcere.

Matei 6:24   Nimeni nu poate sluji la doi stăpîni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţinea la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Diferite dependenţe:

Fumatul – de ce oamenii încep să fumeze? Am avut mai multe discuţii pe această temă. Este fumatul păcat sau nu este? Cum aşa în secolele trecute creştinii fumau, dar acum este interzis? Nu mă voi opri la aceste întrebări, ci haideţi să vorbim despre întrebarea – Care este rădăcina interioară?

De obicei mulţi încep să fumeze din două motive care au aceeaşi rădăcină:

  1. mediul în care se află imprimă standartul de bărbat adevărat. Eşti bărbat adevărat dacă ai o ţigară în mînă. Dacă nu faci aşa, atunci ai putea să fii respins de acest mediu. Rădăcina este – dorinţa de a te simţi bine. Cine s-ar simţi bine dacă ar fi respins? De aceea cel mai bine să accepţi.
  2. Alt motiv sunt problemele ce apar în viaţă. Într-un fel ar trebui să faci faţă problemelor, dar nu mai ai puteri şi alegi o variantă. Ceva ce va calma nervii, într-un fel. Te va face să te simţi bine.

Beţiile – aceleaşi două motive.

  1. pentru a părea mare şi tare. „Vrei să ai curaj, bea pînă începi să ameţeşti şi va apărea şi curaj”.
  2. pentru a evita problemele.

Viaţa e grea din cauza păcatului. Din cauza păcatului apar problemele. Normal ar fi să cauţi să faci faţă acestor probleme. Dar e prea greu.

Isus spune – veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihna…

Lumea spune – veniţi la mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, am cîteva remedii care vă vor ajuta să scăpaţi de suferinţă, durere, probleme.

Lumea de obicei promite ceea ce nu poate da. Promite ceea ce la început dă satisfacţie, diminuarea durerii şi suferinţei, şi pe urmă aduce durere şi mai mare.

Drogurile – oamenii încep să se drogheze la fel din două motive. Una pentru a încerca senzaţii noi, care vor aduce plăcere la o nouă dimensiune. Alta pentru a evita problemele vieţii. Cîteva minute de plăcere, asta e tot scopul.

Şi fumatul şi beţiile şi drogurile crează dependenţă. Dependenţă după acea plăcere de cîteva minute. Acele cîteva minute în care nu mai vezi realitatea vieţii, ci vezi ceea ce-ţi place.

Toate aceste dependenţe promit o satifacere a plăcerii şi în cele din urmă aceasta duce la distrugere de personalitate, distrugere de familii, accidente rutiere, vieţi omeneşti.

Asta e ceea ce lumea dă.

O altă practică lumească este:

Pornografia – care la fel promite plăcere. Dumnezeu a creat sexul. Şi standartul Lui este ca el să fie numai pentru cadrul căsătoriei. Conform standartului lui Dumnezeu, e nevoie să te păstrezi pînă la căsătorie. Numai asta poate aduce adevărata fericire.

Ceea ce propune pornografia – nu este nevoie să aştepţi aşa de mult pentru a trăi aceatsă plăcere, totul se află la un click distaţă. Ai ales siteul potrivit şi totul e la îndemînă.

Deviza lumii este – dacă ceva te face să te simţi bine – nu ezita să te foloseşti de asta. Nu contează consecinţele, e important să primeşti plăcere.

Dumnezeu pe de altă parte spune că e important să ţii cont de consecinţe, şi din cauza consecinţelor ar fi bine să fii atent… Dumnezeu spune că mai important decît satisfacerea plăcerilor este să cauţi sfinţenia. Să iubeşti şi să respecţi pe El. Să slujeşti oamenii din jur. Să ţii cont şi de nevoile celor din jur, nu numai de nevoile tale.

Iacov 1:

2Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,

3ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

  • Atunci cînd ai ca scop maturitatea – atunci vei accepta şi suferinţele, şi vei recunoaşte şi realitatea vieţii.
  • Atunci cînd scopul este plăcerea – atunci orice suferinţă o vei încerca să o acoperi, şi orice probelemă o vei încerca să o negi.

Poate spui în sinea ta că n-ai treabă cu toate aceste păcate. Dar sunt şi altele care par mai nevinovate, însă tot fac parte din standartul lumesc:

Bîrfa – scopul bîrfii este unul – să te simţi bine, înjosind pe alţii.

De obicei ce conţin bîrfele? Să vorbeşti despre neajunsurile altora, pentru a te înălţa pe tine.

Conflictele

Problema conflictelor e mult mai largă.

În primul rînd conflictele apar din dorinţe nesatisfăcute. Şi e normal să apară. Şi aici sunt două tipuri de persoane în abordarea conflictelor:

  1. cei care mereu caută conflicte, cei care mereu caută să fie mai drepţi ca alţii. Pentru a învinge pe alţii la contrări de vorbe, şi toate cu un singur scop – să se simtă bine, prin faptul că au făcut pe cineva să se simtă învins.
  2. cei care evită conflictele. De multe ori anuite probleme trebuie confruntate direct. – într-un anumit moment, mi-ai spus un anumit cuvînt, care-a rănit, şi aş vrea să discut despre asta. De ce ai spus acel cuvînt. Sau – comportamentul tău e greşit, de ce te porţi aşa, n-ai vrea să discutăm despre asta? Cei care evită conflictele de obicei nu vor să facă aceşti paşi de rezolvare. Cu un singur scop – să se simtă bine. Atunci cînd nu atingi pe nimeni, eşti în pace cu oricine, chiar dacă vezi că lucrurile o iau razna, alegi să taci pentru că asta te face să te simţi bine. Dacă vei începe vreo discuţie posibil că vei suferi…

Pentru a evita suferinţa de multe ori suntem gata la orice, chiar şi ceea ce nu este după voia lui Dumnezeu.

Chiar şi practicile religioase pot fi făcute cu o intenţie lumească. Poate aţi auzit fraza – întră lumea în biserică.

Isus a acuzat aceste practici în Matei 6.

Milostenia(jertfirea) este o practică bună, dar Isus a spus că mai e nevoie să fie făcută cu o atitudine corectă, nu de ochii oamenilor ci pentru Dumnezeu.

Rugăciuneae o practică foarte importantă, dar Isus a spus că dacă scopul e să fii lăudat d eoameni pentru felul cum te rogi, atunci nu ai nimic din asta. Nu ai nici o răsplată.

Poate de mult timp încerci să te apropii de Dumnezeu şi nu se primeşte. Şi te superi pe Dumnezeu că nu-ţi dă ceea ce doreşti. Începe să te întrebi – cu ce scop vrei să te apropii de Dumnezeu? Atunci cînd scopul e numai satisfacerea plăcerilor personale, sau atunci cînd scopul e să-L faci pe Dumnezeu să-ţi satisfacă plăcerile, să se învîrte în jurul tău, atunci cel mai probabil că nimic nu va ieşi din asta. Din cauza că atitudinea e lumească. Dar prietenia cu lumea nu are nimic cu prietenia cu Dumnezeu.

Atunci cînd te faci prieten cu lumea – automat te faci duşman cu Dumnezeu.

Aş vrea să întreb ceva: Şi acolo unde eşti încearcă să răspunzi sincer, ţie însuţi în gînd:

Care este scopul după care trăieşti?

  • Este oare scopul – să asculţi de Dumnezeu indiferent de orice?
  • Sau scopul este să să primeşti plăcere de la viaţă, indiferent de orice?

Răspunzînd la această întrebare, vei vedea clar ceţi conduce viaţa.

Răspunzînd sincer la această întrebare, vei putea să înţelegi comportamentul personal, atitudinile personale faţă de Dumnezeu, faţă de oameni şi faţă de tine însuţi.

Cum este Dumnezeu în toată această situaţie şi cum să te apropii de El?

Iacov 4:5. Credeti ca degeaba vorbeste Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu sa locuiasca in noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.

În această situaţie Dumnezeu este gelos. Ne vrea cu gelozie pentru Sine. Prietenia cu lumea e ceea ce răneşte pe Dumnezeu. Prietenia cu lumea e ca un fel de trădare.

Următorul verset:

Iacov 4:6. Dar, in schimb, ne da un har si mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti.”

  • Dumnezeu dă har. Dumnezeu e cel care dă lucrurile bune, Dumnezeu e cel care are un plan extraordinar cu noi. Nu e un plan în care scopul primordial este plăcerea, dar e un plan în care în cele din urmă vei avea o bucurie nespusă. Lumea e cea care v-a împiedica acest plan. Şi mai e ceva care împiedică implicarea lui Dumnezeu în vieţile noastre – MÎNDRIA.
  • Dumnezeu stă împotriva celor mîndri. Multe lucruri pe care le-am enumerate azi:
  • Conflictele, luptele, invidia, certurile, încep din mîndrie. Dar mîndria începe din dorinţa foarte mare de a ne satisface eul.
  • Acolo unde este mîndrie, acolo Dumnezeu se împotriveşte. Cea mai mare oiedică a harului este mîndria omului.
  • Mîndria, practic a fost primul pacat pe care l-a făcut Lucifer.
  • A te mîndri înseamnă a te considera mai important ca restul, şi a socoti dorinţele tale mai importante ca dorinţele lui Dumnezeu.
  • Mîndria duce la distrugere, sărăcie spirituală, frustrare, nemulţumire, depresie…

Primul pas spre Dumnezeu, este SMERENIA.

Ce implică smerenia?

Haideţi să vedem:

7. Supuneti-va, dar, lui Dumnezeu. Impotriviti-va diavolului, si el va fugi de la voi.

8. Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi. Curatati-va mainile, pacatosilor; curatati-va inima, oameni cu inima impartita!

9. Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire, si bucuria voastra in intristare:

Smerenia implică:

  1. Supunere lui Dumnezeu.
  2. Împotrivire diavolului; Diavolul este un înger căzut foarte puternic, numai că puterea lui este limitată de Dumnezeu. Şi cu toate că este puternic, Biblia spune – împotriveşte-te şi va fugi de la tine.
  3. Apropiere de Dumnezeu; Atunci cînd faci un pas spre Dumnezeu, atunci El face 10 spre tine. Apropierea de Dumnezeu implică mai întîi curăţire;
  4. Curăţirea spirituală de atitudini şi fapte greşite; Iacov s-a adresat – oameni cu inima împărţită, oameni care vor să fie şi cu Dumnezeu şi cu lumea. Însă pentru a te apropia de Dumnezeu este nevoie să te întorci cu spatele la lume. Este nevoie să faci o revizuire a atitudinilor şi faptelor pe care le faci. Dacă este ceva greşit în ceea ce faci sau gîndeşti, adu aceasta în faţa lui Dumnezeu.
  5. Realizarea stării de păcat; atunci cînd înţelegi cît de mare e păcatul lumii, atunci începi să înţelegi tot odată cît de scump e harul lui Dumnezeu.

Iacov continuă cu o concluzie:

Iacov 4:10. smeriti-va inaintea Domnului, si El va va inalta.

Calea în sus începe de la coborîrea în jos, începe de la smerenie.

Rezultatele smereniei:

  1. Dumnezeu dă har
  2. Dumnezeu va înălţa.

Cîteva întrebări de meditare:

  • Cît de aproape vrei să fii de Dumnezeu?
  • Ce te ţine să te apropii de El?
  • Ce vei face mai departe?

Cei vei face începînd cu serviciul de azi? Ce vei face începînd cu ziua de mîini? Ce vei face în relaţiile pe care le ai cu oamenii? Ce vei face în relaţia cu Dumnezeu?

Concluzie:

Primul pas de la Dumnezeu este prietenia cu lumea, primul pas spre Dumnezeu este SMERENIA faţă de El.

Alte surse la acest pasaj(în engleză):

Posted on 8 August 2010, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: