Puterea în rugăciune

Într-un orăşel a venit un om de afaceri şi a deschis un bar (cîrciumă). Un grup de creştini din biserica locală au devenit foarte agitaţi din cauza aceasta şi au planificat o noapte de rugăciune în care l-au rugat pe Dumnezeu să intervină. În scurt timp un fulger a dat în acel bar şi l-a l-a ars. Stăpînul a dat biserica în judecată spunînd că rugăciunile creştinilor sunt de vină pentru întîmplarea dată, dar creştinii încercau să-l convingă pe judecător că nu sunt responsabili pentru aceasta. În cele din urmă judecătorul a cercetat cazul şi a spus – nu contează cauza din care a ars barul, ceea ce este clar e că stăpînul barului crede în rugăciune şi creştinii nu.

• Unul din cele mai mari privilegii în viaţă este privilegiul de a te ruga.
• Privilegiul de a comunica cu stăpînul întregului univers prin rugăciune.
• Una din cele mai mari responsabilităţi este rugăciunea.
• Şi una din cele mai maro greşeli în viaţa unui creştin este lipsa de rugăciune.

De ce e atît de important să ne rugăm? Ce are aşa de deosebit rugăciunea?

Ce să faci cînd nu mai ai nici un chef de rugăciune, de biserică şi orice alte lucruri spirituale?

Iacov începe această scrisoare a sa cu o încurajare:

Iacov 1:

2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,

3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

La început vorbeşte despre probleme şi încercări, şi spre sfîrşit tot despre probleme vorbeşte. Viaţa unui creştin nu este o viaţă uşoară, ci e o viaţă în care treci prin suferinţe, îndoieli, dezamăgiri, descurajări, pierderi şi frustrări. Dacă cineva a spus vreodată că viaţa de credinţă e o viaţă de lux, atunci cel mai probabil că s-a greşit.

În general viaţa pe pămînt e grea.

Ai cîteva alegeri cum să confrunţi aceasta:

1. Să negi problema, să-ţi autoinsufli că totul e bine, răul e o iluzie, şi că lucrurile de fapt merg din bine în mai bine.

2. Să recunoşti că viaţa e grea şi să intri în depresie din cauza lipsei de soluţii.

Şi mai este o alegere

3. Să recunoşti că lucrurile nu merg bine şi să ceri ajutorul lui Dumnezeu.

Iacov 5:

13 Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage!

Dacă eşti în vreo suferinţă – atunci cel mai bine, începe să te rogi. Suferinţele pot fi de mai multe feluri

• suferinţe emoţionale
• suferinţe fizice
• suferinţe spirituale – frustrări, îndoieli, descurajări, dureri, etc.

Sufeinţele nu sunt veşnice, ele trec, aşa cum trec norii de ploaie.

Sunt şi momente de bucurie, şi fericire în viaţa noastră. Momente în care te simţi împlinit, mulţumit, satisfăcut. Aşa încît îţi vine să cînţi…

A doua parte a versetului:

Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

Dacă eşti plin de bucurie – atunci manifestă-ţi bucuria, spune Biblia. Manifestăţi bucuria prin a aduce laude la adresa lui Dumnezeu.

• Dacă eşti în suferinţă – cere ajutor de la Dumnezeu
• Dacă eşti în bucurie – dă mulţumire lui Dumnezeu.

La Dumnezeu trebuie să venim atunci cînd totul este rău şi la El trebuie să venim atunci cînd totul este bine.

Copilul care este obijduit cu ceva la şcoala, aleargă la tatăl său să se plîngă. Atunci cînd ia o notă de 10 tot la tatăl său vine să-şi manifeste bucuria.

La Dumnezeu trebuie să ne concentrăm în orice situaţie a vieţii.

De ce? Din cauza că El e cel ce ţine în mîinile Sale, sănătatea noastră, viaţa noastră, şi tot ceea ce avem.

Tot ce avem bun – vine de la El.

Iacov 1:17 orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare

Tot ce ai mai bun în viaţa ta acum – este de la Dumnezeu. Apartamentul în care trăieşti, banii care îi ai, prietenii care îi ai, bucuriile care le ai.

Oportunităţile care le ai. – sunt toate de la Dumnezeu.

Dacă totul este în mîna lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu deja ştie totul despre viaţa noastră, nevoile noastre, de ce mai este nevoie să ne rugăm?????

V-aţi pus vreo dată întrebarea aceasta?

Din cauza că noi suntem oameni.

• Oamenii pot să facă alegeri.
• Alegerile oamenilor niciodată nu l-au limitat pe Dumnezeu, alegerile oamenilor fie îi limitează fie îi ajută să crească pe ei înşişi.
• Oamenii au abilitatea de a dezvolta relaţii.

Tot ce face Dumnezeu în viaţa noastră, este pentru a ne apropia mai mult de El, pentru a ne face mai maturi. Dumnezeu pregăteşte pe fiecare creştin aici pe pămînt pentru o a trăi veşnic cu El în cer.

Ar putea Dumnezeu să ne facă fericiţi în fiecare zi a vieţii noastre, să ne dea milioane de dolari cu care să trăim, cîte un fierari la fiecare, şi o sănătate de fier pînă la adînci bătrîneţe??? Cred că da.

Dar avem noi nevoie de asta? Va da Dumnezeu lucruri care nu ne vor ajuta cu nimic? Va da Dumnezeu lucruri care ne vor îndepărta de El? Ceea ce vrea Dumnezeu e o relaţie apropiată cu El. De ce? Din cauza că El e creatorul nostru. El e sursa existenţei noastre. Suntem capodopera Lui.

Relaţia noastră cu El e o relaţie de Tată-fiu. Şi El aşteaptă iniţiativă şi din partea noastră. Primul care a luat iniţiativa a fost El. Ceea ce Dumnezeu vrea este un răspuns la această iniţiativă.

Iacov 5:14 Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii (sau: bătrânii) bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului.

Din greaca cuvîntul bolnav aici este – slab. Diferiţi cercetători (teologi) interpretează acest verset diferit.

Unii teologi  spun că cuvîntul „bolnav” adică „slab” se referă la o stare spirituală slabă. La o slăbiciune în viaţa spirituală. Iar cuvîntul bolnav – din v15, literar înseamnă – „obosit”. Este vorba de o oboseală spirituală, de o extenuare, atunci cînd nimic nu mai vrei. Atunci cînd din cauza suferinţei sau a altor lucruri ajungi să oboseşti spiritual.

Iar folosirea undelemnului, era o practică folosită în timpurile Noului Testament, cu scop de a reîmporspăta. Atunci cînd în evanghelia după Matei, Isus dă indicaţii în privinţa postului, El a spus nu fiţi posomorîţi cînd ţineţi post ci să vă ungeţi capul cu undelemn.

„Matei 5:

17 Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul, şi spală-ţi faţa,

18 ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”

Posibil că analogul acestei ungeri în ziua de azi este – parfumul.

Cel slab, obosit spiritual trebuia să cheme prezbiterii bisericii, liderii spirituali ca să se roage pentru el, să-l reîmprospăteze.

Iacov 5:15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

Domnul dă sănătate spirituală, şi dacă motivul acestei slăbiciuni spirituale este vreun păcat, atunci acel păcat va fi iertat.

O altă intepretare a acestui verset este că – cuvîntul bolnav, adică “slab” se referă la o boală în care deja stai la pat şi nu te mai poţi mişca. Şi unsul cu undelemn în cazul dat reprezentînd folosirea uleiului în scopuri medicinale. Uleiul în timpurile biblice la fel era folosit şi ca un medicament. Şi într-un fel erau folosite şi rugăciunea şi intervenţia medicală.

Ceea ce este cert aici este că iniţiativa vine de la acest om bolnav, sau slab, obosit. Iniţiativa o ia omul pentru a chema pe liderii spirituali să se roage pentru el, să petreacă timp cu el.

Ar fi bine ca şi noi în biserică să începem această practică. Atunci cînd cineva oboseşte spiritual să cheme pe prezbiteri să se roage pentru el, să comunice cu el.

Iacov 5:15 Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.

• Un adevăr despre Dumnezeu şi vindecările fizice – DUMNEZEU VINDECĂ ŞI AZI, fie prin mîinile medicilor fie prin moduri miraculoase.

• Un alt adevăr – DUMNEZEU NU VINDECĂ ÎNTOTDEAUNA.

• Şi încă un adevăr – DUMNEZEU NU VINDECĂ PE ORICINE.

De ce? Cred că Dumnezeu are motivele Sale.

Cineva a spus că dacă Dumnezeu ar vindeca orice om cu mare credinţă atunci cei cu credinţa mare nu ar avea niciodată probleme cu bolile.

Cîteva cauze din care Dumnezeu permite bolile –

1. din cauza păcatului, sau a neascultării. 1 Corinteni 11 vorbeşte despre atitudinea corintnilor cînd luau cina Domnului. Şi Pavel le spunea lor, că din cauza unei atitudini neserioase, Dumnezeu permitea boli. Dumnezeu foloseşte cîte odată suferinţa fizică pentru a ne disciplina.
2. din cauza că Dumnezeu vrea să-şi aducă slavă prin situaţia de boală. Odată Isus a văzut un orb din naştere, şi cineva L-a întrebat – „cine a păcătuit? El sau părinţii lui că s-a născut orb” Şi Isus le-a răspuns că nu a păcătuit nimeni, el s-a născut orb pentru ca acum Dumnezeu să se proslăvească prin faptul că îl va vindeca. Iov la fel a fost lovit de o boală, fără a face ceva rău. Prietenii lui tot încercau să-l convingă că a păcătuit, de aceea Dumnezeu l-a lovit cu boală. Însă Iov nu era vinovat. Era bonav din cauza că Dumnezeu vroia demonstreze credinţa lui Iov
3. din cauza că Dumnezeu vrea să ne ia mai repede acasă. Dumnezeu uneori permite boli casă ajungem cît mai curînd la El. Este foarte dureros cînd îi pierdem pe cei apropiaţi. Însă un motiv pe care îl are Dumnezeu este ca să-şi iei copiii mai curînd acasă, dacă e să vorbim despre creştini. E mai greu să înţelegem cînd cineva care nu-L cunoaşte pe Dumnezeu moare. Realitate este, că aşa este viaţa. Ne naştem, trăim într-un trup imperfect, şi în cele din urmă murim.

Ne este greu să înţelegem din ce cauză avem de multe ori în viaţa noastră situaţie de suferinţă fizică. Şi poate nu-L înţelegem pe Dumnezeu. Ceea ce de obicei Dumnezeu vrea să facă prin diferite situaţii, e să ne atragă atenţia la El, să ne aducă la El.

Am fost vreo 3 ani în urmă la o tabără pentru slujitori din diferite biserici. Şi acolo era un băiat bolnav de diabet zaharat, şi din cauza bolii îşi pierduse şi vederea. Şi El spunea că prin aceasta el a ajuns să-L cunoască de fapt pe Dumnezeu, să-L accepte pe Isus ca Mîntuitor al vieţii lui.

Scopul lui Dumnezeu cu vieţile noastre este să-L cunoaştem pe El, să ne apropiem mai mult de El, să creştem spre maturitate.

Dumnezeu ne pregăteşte pentru veşnicie, în care vom avea un trup perfect, în care vom trăi în perfecţiune. Dumnezeu şite aceasta foarte bine, de aceea face tot ca să ne pregătească cît mai bine pentru această veşnicie. Viaţa pe pămînt e o pregătire pentru aceasta. Deciziile care le faci aici pe pămînt vor avea un impact veşnic.

Atunci cînd suntem în vreo suferinţă fizică, şi ne gîndim să ne rugăm pentru vindecare, apare un element – Necredinţă – „dar dacă Dumnezeu nu vrea să mă vindece? Dar dacă am păcătuit şi Dumnezeu mă pedepseşte şi nu vrea să mă vindece? Dar dacă….?”

Noi nu ştim ce de fapt vrea Dumnezeu să facă, poate El vrea să ne vindece. Nu pierzi nimic dacă ceri, şi ceea ce aşteaptă Dumnezeu este ca să luăm iniţiativa şi să cerem cu îndrăzneală, şi tot odată cu smerenie, acceptînd faptul că Dumnezeu poate să răspundă şi da, şi nu. Apostolul Pavel avea un defect fizic care îi crea probleme şi durere, şi el s-a rugat ca Dumnezeu să-l vindece, şi Domnul i-a răspuns – „Harul meu îţi este de ajuns”

O femeie din Africa a crezut în Isus, şi a început să înveţe despre Dumnezeu. La un moment dat fiul ei s-a îmbolnăvit, şi avea nevoie de gheaţă pentru tratament. Ea a mers la misionarul care îi învăţa despre Dumnezeu şi i-a spus că vrea să ceară de la Dumnezeu gheaţă. Misionarul i-a răspuns de unde vei lua acum gheaţă în Africa. Ea i-a răspuns – păi noi suntem copiii Lui şi dacă-i vom cere ceva El ne va da. Femeia s-a rugat. Şi după accea s-au strîns nişte nori de ploaie şi a ploat, cu gheaţă încît femeia a strîns gheaţa de care avea nevoie pentru fiul ei.

Credinţa e un facor important în viaţa noastră. Multe greutăţi se întîmplă anume pentru a ne testa şi a ne întări credinţa. E nevoie de credinţă atunci cînd ne rugăm. E nevoie de un pic de credinţă. Nu ne rugăm de multe ori anume din cauza lipsei de credinţă. Şi e nevoie de multe ori de un pic de credinţă, aşa ca un grăunte de muştar, avem nevoie de credinţă ca cel puţin să începem să ne rugăm.

Iacov 1:

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

Nu ştiu cu ce fel de suferinţă lupţi – poate e o suferinţă fizică, sau emoţională sau spirituală – ori care nu ar fi ea, să ştii că Dumnezeu e atotputernic şi poate să te elibereze de ea. La fel să ştii că e nevoie şi de iniţiativa ta, iniţiativă cu credinţă.

Credinţa e un factor ce dă putere rugăciunii, dar mai este unul – sinceritatea reciprocă.

Iacov 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

În biserica Catolică, este aşa o practică – recunoaşterea păcatelor, sau confesiunea. Atunci cînd vine cineva la preot şi recunoaşte toate greşelile. Cred că este o practică bună.

Am observat un lucru interesant – toţi încercăm să arătăm spirituali, atunci cînd nu suntem măcar să ascundem aceasta cumva. Atunci cînd cineva spune despre cîte de multe binecuvîntări are în viaţa lui de credinţă, în slujirea lui, în biserica lui, apare aşa un sentiment în interior de a spune şi tu ceva tot valoros. Apare un sentiment de concurenţă sau de invidie. Atunci cînd creştinii vorbesc numai despre lucrurile bune se crează un fel de context parcă la toţi totul e perfect şi nimeni nu are nevoie de nimic.

Însă atunci cînd creştinii încep să-şi recunoască unul faţă de altul slăbiciunile, păcatele, frustrările – atunci se petrece un lucru foarte interesant – nimeni nu mai încearcă să se laude cu succesele personale, nimeni nu mai invidiază, se crează aşa o unitate pentru care cred că se ruga şi Isus în Ioan 17.

Recunoaşterea greşelilor. E greu să faci primul pas pentru aţi cere iertare, e greu să iei iniţiativa să fii sincer cînd nimeni nu e sincer, e greu să recunoşti greşelile şi slăbiciunile, poţi arăta aiurea în faţa celorlalţi – însă asta e ceea ce aduce vindecarea relaţiilor.

Un alt lucru care l-am observat despre sinceritate – e că atunci cînd eşti sincer sau alţii încep să fie sinceri cu tine, parcă şi o motivaţie mai puternică este de a te ruga. Parcă şi compasiune apare, parcă şi dorinţă apare.

Recunoaşterea face rugăciunea mai puternică dar dacă ne uităm şi invers rugăciunea duce la recunoaştere, rugăciunea ne ajută să-i acceptăm pe oameni aşa cum sunt.

• Credinţa face rugăciunea puternică,
• mărturisirea (recunoaşterea) aduce putere rugăciunii şi
• neprihănirea dă putere rugăciunii.

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Nu e nevoie să fim perfecţi ca să fim neprihăniţi, neprihănirea e o stare de curăţie şi sinceritate în faţa lui Dumnezeu.

Profetul Ilie nu era perfect, el tot avea depresiile şi nemulţumirile lui, dar iată ce se spune despre el.

Iacov 5:

17 Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni.

18 Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.

Poate te întrebi – “Cine sunt eu să mă rog pentru aşa lucruri?”. Însă Ilie era un om la fel de simplu ca şi noi. Ceea ce l-a marcat a fost că s-a rugat cu stăruinţă. Stăruinţa – un alt factor important al rugăciunii.

Matei 7:

7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

8 Căci oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

Cineva a spus:

Ceea ce biserica are nevoie astăzi nu sunt mai multă tehnică modernă, sau organizaţii noi, sau metode noi, ci oameni pe care Duhul Sfînt ar putea să-I folosească – oameni ai rugăciunii, oameni puternici în rugăciune.

Şi încheie epistola sa Iacov, cu o motivaţie:

Iacov 5:

19 Fraţilor, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, şi-l întoarce un altul,

20 să ştiţi că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte, şi va acoperi o sumedenie de păcate.

Se întîmplă ca oamenii ce umblă aproape de Dumnezeu la un moment dat să se îndepărteze, să se răcească. Şi cauze sunt multe – fie o dezamăgire, oboseală sau un anumit păcat, sau un neadăvăr în care creştinii încep să creadă. Biblia spune că atunci cînd restaurezi pe cineva, întorci la adevăr, întorci la credinţă – salvezi acea persoană. Cînd eşti departe de Dumnezeu eşti tentat să faci multe păcate, atunci cînd cineva te întoarce – te fereşte să faci ceea ce vei fi tentat să faci.

Concluzie:

Dumnezeu e atotputernic, Dumnezeu e bun, Dumnezeu e milostiv. El poate totul – El este interesat în a ne ajuta, El este interesat în a ne apropia de Sine. El a luat iniţiativa în relaţia cu noi.

Dar este nevoie şi de iniţiativa noastră să ne apropiem de El, să ne rugăm Lui, Să cerem de la El vindecare, să cerem de la El putere pentru a trăi viaţa de credinţă, înţelepciune.

Puterea în rugăciune este atunci cînd:

Ne rugăm cu credinţă, insistăm în rugăciune, recunoaştem slăbiciunile şi greşelile şi căutăm dreptatea .