De ce avem nevoie de curaj?

Autor: Cucoş Vitalie

13 martie 2011

De ce avem nevoie de curaj? Ţi-ai pus vreodată întrebarea asta?

În timpul anilor săi de premier ministru a Uniunii Sovietice, Nikita Khrushchev a denunţat un şir de nedreptăţi făcute de Stalin. Odată la o întîlnire cînd el din nou vorbea despre faptele lui rele, cineva l-a întrerupt strigînd – „Tu ai fost unul din colegii lui, de ce nu l-ai oprit?”. Khrushchev a întrebat imediat – „Cine a spus asta?”, şi nimeni în cameră nici măcar nu s-a mişcat, atunci Khrushchev a răspuns – „Acum înţelegi de ce”.

Avem nevoie de curaj deoarece avem frică.

Nimeni nu ar vorbi despre curaj dacă nu ar exista frica.

Voi vorbi despre 3 motive astăzi, 3 cauze de ce avem nevoie de curaj în anumite momente din viaţă.

1. Avem nevoie de curaj, deoarce în joc e pusă integritatea noastră şi a altora.

Suntem creştini – şi ca creştini avem anumite standarte de caracter, care Dumnezeu ni le-a pus pe paginile Bibliei. Să nu furi, să nu minţi, să nu înjuri, să nu faci pe alţii proşti sau nebuni, să recunoşti greşeala atunci cînd eşti vinovat, să fii cinsitit, cu alte cuvinte să fii integru – ceea ce e atacat cel mai mult în ziua de azi e integritatatea noastră.

Să dai mită nu e corect – şi toată societatea vorbeşte şi ştie că nu e corect – însă atunci cînd eşti în situaţia să procedezi aşa cum e scris în Biblie şi chiar şi în constituţia ţării, eşti privit ca un extraterestru.

E foarte cunoscută situaţia cînd înainte de examen – vin studenţii, şi întrebarea care o auzi e – „Hai, cît punem?. Da tu ce nu pui, eşti mai deştept ca restul?”. Suntem tentaţi să amăgim, suntem tentaţi să punem semnături pentru afaceri care ştim că nu sunt curate.

Şi ştim că cuvîntul curajos în asemenea situaţii este „Nu”, dar în joc, pe lîngă integritate mai este şi imaginea noastră. De frica de a nu pierde imaginea în faţa colegilor noştri, prietenilor, şefilor de serviciu, suntem gata să mergem la compromis.

În adîncul inimii noi dorim să fim iubiţi, aceptaţi, apreciaţi – şi standartele lumeşti promit un răspuns imediat la aceste nevoi – tot ce trebuie să faci e să te conformezi cu toţii din jur. Însă standartele lumeşti duc în eroare, ceea ce aduc ele este suferinţă, concurenţă, invidie, ură, subapreciere şi relaţii superficiale.

Integritatea nu este la modă, însă anume păzirea integrităţii aduce adevărata pace şi bucurie.

Sunt momente cînd e greu să recunoşti adevărul, sau să-l proclami, însă anume asta va fi o dovadă a integrităţii.

E greu să procedezi cum crezi că e corect în situaţii dificile.

Ficare din noi îşi aminteşte cu mîndrie de momentele cînd am ales să fim de partea adevărului, însă nu prea ne bucurăm de momentele cînd am mers la compromis. Vedeţi, ceea ce standartele lumeşti prezintă ca fiind ceva normal şi bun, în cele din urmă lasă frustrare, mustrări de conştiinţă, ruşine în vieţile noastre.

Atunci cînd devenim creştini, se întîmplă cel puţin două lucruri în jurul noastru:

1. Prietenii, vecinii, colegii, etc. Mulţi din ei încearcă să ne convingă că am luat o decizie foarte greşită, şi au loc glume, fraze neplăcute, etc.

Dar se mai întîmplă ceva:

2. Majoritatea celor din jur – aşteaptă să vadă cum îţi vei trăi viaţa de credinţă. „Chiar vei fi aşa cum scrie Biblia?”.

Şi se întîmplă un lucru interesant – oamenii din jur la început dispreţuiesc integritatea ta, ca mai apoi să ajungă să o respecte. Ai văzut vreodată respect faţă de un comportament corupt, şiret şi egoist? Nu.

Exemplul cu Şedrac, Meşac şi Abed Nego. Ei a refuzat să se închine zeilor împăratului.

Daniel 3:14   Nebucadneţar a luat cuvîntul, şi le-a zis: Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei, şi nu vă închinaţi chipului de aur, pe care l-am înălţat?

3:15   Acum fiţi gata, şi în clipa cînd veţi auzi sunetul trîmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pămînt, şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care este dumnezeul acela, care vă va scoate din mîna mea?

3:16   Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus.

3:17   Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mîna ta, împărate.

3:18   Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai înălţat!

3:19   La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mînie, şi şi-a schimbat faţa, întorcîndu-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvîntul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul, de cum se cădea să-l încălzească.

După ce i-a aruncat în foc, au ars cei ce i-a aruncat dar pe ei focul nici nu i-a atins. Ba mai mult a apărut o a patra persoană acolo, mulţi teologi spun că acesta era anume Isus.

După cele văzute iată ce a spus împăratul:

Daniel 3:26   Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins, şi, luînd cuvîntul, a zis: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Prea Înalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace! Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului.

3:27   Dregătorii, îngrijitorii, cîrmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strîns şi au văzut că focul n-avusese nici o putere asupra trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pîrliseră, hainele le rămăseseră neschimbate, şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei.

3:28   Nebucadneţar a luat cuvîntul, şi a zis: Binecuvîntat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimes pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi cari s-au încrezut în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor de cît să slujească şi să se închine altui dumnezeu de cît Dumnezeului lor!

3:29   Iată acum porunca pe care o dau: orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, va fi făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentrucă nu este niciun alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El.

3:30   După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului.

Luînd decizii corecte, suntem tot odată şi exemple pentru alţii. Deciziile tale afectează nu numai viaţa ta personală dar şi a acelor din jur. Pentru asta avem nevoie de curaj.

Avem nevoie de curaj, deoarce în joc e pusă integritatea noastră şi a altora.

2. Avem nevoie de curaj deoarece în joc e pusă viaţa noastră şi a altora.

Îmi vine în minte momentul din filmul „Apocalipto” de Mal Gibson, cînd eroul principal fugea să nu fie omorît de oamenii din alt trib, şi la un moment dat era la marginea unei cascade – poate îi era frică să sară, însă nu avea încotro, frica să nu fie omorît i-a dat curaj să sară.

La fel îmi vine în minte momentul din filmul – „Inimă neînfricată” – tot de Mal Gibson, în prima luptă de la Stirling, cînd toţi deja erau gata să se împrăştie pe acasă din cauza că au văzut cît de mulţi şi bine înarmaţi erau englezii, şi iese William Wales în faţa lor şi le spune – că ei luptă pentru copiii, familiile şi cei aprpiaţi lor. Le-a spus că renunţînd la luptă se vor trezi la un moment dat cuceriţi, şi cei apropiaţi lor în mîinile unor străini.

Împărăteasa Estera a fost pusă în situaţia de a salva o naţiune întreagă.

Poporul Israel, se afla în Babilon, şi Haman mîna dreaptă a regelui îi ra, de aceea a cerut regelui o poruncă să fie omorîţi. Mardoheu unchiul Esterei a trimis pe cineva să-i spună Esterei să mijlocească în faţa împăratului pentru naţiunea ei. Şi Estera i-a spus:

Estera 4:11   Toţi slujitorii împăratului şi poporul din ţinuturile împăratului ştiu că este o lege care pedepseşte cu moartea pe oricine, fie bărbat fie femeie, care intră la împărat, în curtea dinlăuntru, fără să fie chemat. Numai acele scapă cu viaţă, căruia îi întinde împăratul toiagul lui împărătesc de aur. Şi eu n-am fost chemată la împărat de treizeci de zile.

4:12   Cînd s-au spus cuvintele Esterei lui Mardoheu,

4:13   Mardoheu a trimes următorul răspuns Esterei: Să nu-ţi închipui că numai tu vei scăpa dintre toţi Iudeii, pentrucă eşti în casa împăratului.

4:14   Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul şi izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, şi tu şi casa tatălui tău veţi peri. Şi cine ştie dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie?

4:15   Estera a trimes să spună lui Mardoheu:

4:16   Du-te, strînge pe toţi Iudeii cari se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mîncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.

4:17   Mardoheu a plecat, şi a făcut tot ce-i poruncise Estera.

Ştiţi care a fost sfîrşitul istoriei? Estera a intrat l-a împărat şi împăratul nu a omorît-o. A ascultat-o. Şi în cele din urmă cel ce vroia să omoare pe toţi evreii singur a ajuns să fie omorît.

Cei ce nu aud despre Dumnezeu şi nu ascultă de Dumnezeu, ajung să-şi disturgă viaţa. Dacă e să vorbim despre statistici, atunci Moldova conduce pe plan Mondial la consumul de alcool, mulţi copii orfani – de ce avem aceasta? O cauză este că oamenii nu-L cunosc pe Dumnezeu, din lipsă de cunoştinţă de Dumnezeu oamenii trăiesc o viaţă mizerabilă. Este oare nevoie de făcut ceva în privinţa aceasta? Cred că da? Putem fiecare din noi să contribuim la aceasta? Aşa cum putem, poate nu se cere ceea ce nici odată nu am putut. Avem oare nevoie de curaj pentru aceasta? Da, avem nevoie. Dumnezeu pune pe inimă nevoi, viziuni, dorinţe de a face ceva pentru oamenii din jur, pentru salvarea din starea în care sunt, însă există frici şi îndoieli care ne blochează. Pentru aceasta avem nevoie de curaj.

Avem nevoie de curaj deoarece în joc e pusă viaţa noastră şi a altora.

3. Avem nevoie de curaj, deoarece în joc e pusă veşnicia noastră şi a altora.

Ştiai că orice decizie a ta pe pămînt e însemnată în veşnicie? Ştiai că de decizia ce o iei pe pămînt îţi poate deschide calea în rai cu Dumnezeu sau în iad fără Dumnezeu o veşnicie întreagă? Unele din motivele din care mulţi oameni nu aleg să creadă în Dumnezeu, să se împace cu ei este frica de alţi oameni, frica de batjocoră, frica de înjosire, frica de respingere, frica de a nu pierde imaginea.

Isus le vorbea ucenicilor Săi despre faptul că va trebui să moară, şi Petru a încercat să-L mustre, de ce vorbea aşa. Şi Isus i-a spus – înapoia Mea satano. Şi apoi a mai adăugat:

Matei 16:24   Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.

16:25   Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga.

16:26   Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

16:27   Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Biblia vorbeşte – după ce murim, sunt două opţiuni – în rai sau iad. Vom ajunge să fim în rai, doar prin mila şi harul lui Dumnezeu, doar prin decizia noastră aici pe pămînt de a crede în Isus şi de a-L accepta ca Mîntuitor şi Domn. Oamenii vor ajunge în iad, dintr-un singur motiv – nu au crezut în Isus, nu din cauza că nu au făcut multe fapte bune, ci doar din cauza că nu au crezut în Isus.

  • Mulţi din jurul nostru – prieteni, colegi, rude, şi oameni necunoscuţi – merg exact spre iad. Putem noi să facem ceva pentru a schimba direcţia lor? Cred că putem – odată ce în Biblie e scris „mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile”, atunci ceva să facem noi totuşi putem.
  • Ne împiedică de multe ori însă frica – şi pe noi să spunem despre Dumnezeu, şi pe ei să-L accepte pe Dumnezeu. Dacă totul s-ar reduce la a spune, ar fi fost mai uşor însă ca creştini suntem provocaţi să trăim ceea în ce credem, să fim integri, ascultători de Dumnezeu, să nu ne conformăm standartelor lumeşti, să slujim pe cei în nevoi.
  • Biblia vorbeşte despre răsplăţi pe care le vom primi în cer pentru ceea ce facem aici pe pămînt, cum vor fi aceste răsplăţi – nu prea ştim – ştim însă că va fi ceva extraordinar. Răsplăţile depind de deciziile pe care le luăm pe pămînt, deciziile bune şi corecte în ochii lui Dumnezeu. Ne împiedică să luăm aceste decizii frica, necredinţa şi necunoştinţa. Ne ajută să luăm aceste decizii – curajul şi credinţa. Curajul de fapt apare din credinţă.

Avem nevoie de curaj, deoarce în joc e pusă integritatea noastră şi a altora.

Avem nevoie de curaj deoarece în joc e pusă viaţa noastră şi a altora.

Avem nevoie de curaj, deoarece în joc e pusă veşnicia noastră şi a altora.

De unde să iei acest curaj?

De la Dumnezeu.

Ne este frică să ne pierdem imaginea de multe ori, de cum vom arăta în faţa oamenilor, însă atunci cînd îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu, ne pasă mai puţin de ce gîndesc oamenii despre noi sau ce ne vor face nouă.

Primii creştini se rugau pentru curaj.

Fapte 4:29   Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvîntul Tău cu toată îndrăzneala,

4:30   şi întinde-Ţi mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt, Isus.

4:31   După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfînt, şi vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Şi Dumnezeu este cel care încurajează – l-a încurajat pe Iosua înainte de a intra în ţara Canaan, l-a încurajat pe Ghedeon înainte a el să biruie o armată întreagă cu doar 300 de oameni, Esterei i-a dat curaj înainte de a intra la împărat pentru a mijloci pentru popor.

Dumnezeu e sursa a tot de ce avem nevoie, şi a curajului tot.

Dintr-o predică de-a lui Loui Giglo despre Moise.

Dumnezeu i-a spus lui Moise să mearga, şi el cu frică şi a întrebat: Cine eşti?

Răspunsul lui Dumnezeu a fost – „Eu sunt”.

Am nevoie de speranţă – şi El a răspuns”Eu sunt!”

Cine poate fi atît de intelegent să rezolve toate acestea? – ”Eu sunt!”

Ce lucrează? – ”Eu sunt!”

Ce va dura? – ”Eu sunt!”

Care e ultimul lucru? – ”Eu sunt!”

Care e cel mai înalt lucru? – ”Eu sunt!”

Am nevoie de un început proaspăt? – ”Eu sunt!”

Am nevoie de o istorie măreaţă? – ”Eu sunt!”

Viziunea mea e mai mare decît resursele mele? – ”Eu sunt!”

Nu mai este nimic real? – ”Eu sunt!”

În cine mă pot încrede? – ”Eu sunt!”

Nu sunt sigur cine este de partea mea. – ”Eu sunt!”

Nimeni nu mă ascultă. – ”Eu sunt!”

Nu am o rugăciune. – ”Eu sunt!”

Căsătoria mea se destramă, şi eu nu ştiu în care direcţie s-o iau. – ”Eu sunt!”

Întotdeauna am visat să fiu căsătorit, dar idee nu am ce va fi. – ”Eu sunt!”

Nu pot să rezist. – ”Eu sunt!”

Eu îi umplu pe alţii, cine mă umple pe mine? – ”Eu sunt!”

Dacă vom eşua, cine va duce lucrul pînă la urmă­? – ”Eu sunt!”

Nu prea înţeleg de sunt aici. – ”Eu sunt!”

Am dat tot ce am putut, şi nu e destul. – ”Eu sunt!”

Sunt obosit. – ”Eu sunt!”

Eu las totul. – ”Eu sunt!”

Eu nu pot. – ”Eu sunt!”

Am nevoie de cineva care să mă iubească. – ”Eu sunt!”

Am nevoie de cineva care să mă susţină. – ”Eu sunt!”

„Eu sunt primul şi ultimul, începutul şi sfîrşitul”.

* * *

Posted on 13 March 2011, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: