Beneficiul crizelor, part I

27 martie 2011 – (Partea I din seria de predici “În criză”)

Autor: Vitalie Cucoş

Cîtva timp în urmă a început să fie foarte popular cuvîntul criză, care cumva a început din America şi a început să se răspîndească peste tot pămîntul. Majoritatea vorbeau şi vorbesc despre această criză, mulţi chiar neînţelegînd care e ideea acestei crize.

Dacă toată problema în toată lumea ar fi numai această criză financiară atunci sunt sigur că oamenii nu ar trage aşa mare atenţie.

Dar adevărul e că majoritatea din noi trăim nu numai crize financiare dar şi de multe alte tipuri.

Crize profesionale – cînd serviciul pur şi simplu te epuizează, şeful te terorizează, cu colegii nu te împaci, sau poate şi totul în jur e perfect dar personal în inima ta te simţi ca şi cum n-ai fi bun de nimic în cadrul acestui serviciu.

Crize de sănătate – cînd mergi din boală în boală şi simţi că organizmul tău nu mai rezistă.

Crize relaţionale – cînd în conflict cu cineva sau relaţii superficiale cu cei din jur.

Mai este şi criza identităţii – atunci cînd ajungi să nu mai ştii cine eşti, şi de ce trăieşti pe acest pămînt, nu înţelegi care e rostul tău, care e scopul tău în viaţă.

Crize spirituale – atunci cînd dispare tot cheful de rugăciune, Biblie, biserică, atunci cînd oboseşti de toţi creştinii şi nu mai vrei să ai de afacere cu vreo unul. Atunci cînd eşti supărat pe Dumnezeu şi pe tot ceea ce face El în viaţa ta. Atunci cînd te simţi ca un paralizat (handicapat) spiritual. Biblia spune despre putere dar nu prea crezi că aceasta se referă la tine. Atunci cînd eşti legat de anumite păcate şi deprinderi nu prea bune, şi din cauza lor te simţi vinovat, te simţi ca un creştin ratat.

De ce apar crizele? Care este cauza lor? Are Dumnezeu vreun scop prin faptul că le permite? Este ceva bun în ele?

Mesajul de astăzi l-am intitulat – „Beneficiul crizelor”. Chiar dacă toţi fugim de crize şi vrem ca ele numai nouă să nu ni se întîmple, este totuşi ceva bun în crize. Este un beneficiu foarte preţios şi important, pe care numai crizele şi îl pot da.

Aş vrea astăzi să vorbesc despre:

Cinci lucruri despre crize:

1. Crizele nu apar din nimic;

De fapt nu ar trebui să ne miram prea tare cînd dăm într-o criză.

Poate nu ne-am dat seama dar am mers pas cu pas spre ea, poate deja de mult timp.

Crizele nu apar din nimic, nu apar din senin. Ele apar în urma la mici decizii. Poate nu întotdeauna observăm aceste decizii dar efectul lor e foarte evident de fiecare dată.

Ca creştini ştim că odihna e un principiu biblic, la fel Dumnezeu şi relaţia cu El trebuie să fie pe primul plan, ştim că e bine să petrecem timp cu El, să ascultăm de El, însă de multe ori noi neglijăm aceste lucruri, ne luăm mai multe responsabilităţi, ne încărcăm cu serviciul sau altceva aşa încît în cele din urmă ajungem să nu mai avem timp nici de Dumnezeu, nici de biserică, nici de prieteni. Şi ajungem la epuizare, stres, nemulţumire, izolare. Şi ceea în ce dedicăm atîta timp ajunge să ne sature la culme.

Altă extremă este că pas cu pas semănăm iresponsabilitate, fie la serviciu, fie la şcoală şi în cele din urmă ajungem la lispsă de rezultate, note nu chiar bune, lipsă de calitate a serviciului. Şi pe urmă ne mirăm de ce nimeni nu ne încredinţează ceva să facem.

Crizele în biserică, în familie, în viaţa de serviciu nu apar din nimic, ci apar din mai multe decizii.

2. Nu dispar fără urmă;

  • Suntem îngrijoraţi, stresaţi, în conflict cu cineva cîte odată – şi foarte mult sperăm să ne culcăm într-o seară şi dimineaţa cînd ne vom scula toate problemele să dispară, însă nu se întîmplă chiar aşa. Crizele nu dispar fără urmă. Sunt consecinţe, „ce seamănă omul, aceea strînge”
  • Dacă este vorba de relaţii atunci va rămîne o rană în inimă;
  • Dacă e vorba de iresponsabilitate – atunci va rămîne un lucru neîndeplinit la locul de activitate.

Crizele nu apar din nimic, şi crizele nu dispar fără urmă.

Cum mai spuneam de la început – crizele au benficii, cu toate că nu ne plac, dar este un beneficiu în ele.

3. Scot realitatea la suprafaţă;

  • Lipsa de sinceritate, frica, invidia, ura, egoizmul, lipsa de dragoste, motivaţiile egoiste, dorinţa cu orice preţ de a cîştiga aprobarea, atenţia şi aprecierea oamenilor, materializmul, etc.
  • Este un film rusesc „Insula”, despre un călugăr care avea un dar mai deosebit, ştia ce stă în inima oamenilor, şi ştia şi soluţiile pentru ei. El răspundea de cazangeria mănăstirii, şi dormea pe cărbuni. Întro seară a venit la el preotul mai mare, şi a hotărît şi el să fie aşa mai smerit şi să doarmă pe cărbuni, avea şi o plapumă aşa mai bună şi încălţămintea preotului era tot bună. Atunci acest călugăr s-a uitat, a luat încălţămintea acelui preot şi a aruncat-o în foc. A luat plapuma preotului şi a aruncat-o în apă. Uitîndu-te aveai impresia că acest călugăr e un pic ţîcnit. Însă după aceste lucruri preotul i-a spus – Mulţumesc – aceste lucruri mă ţineau legat de pămînt, inima mea era legată de aceste lucruri mai mult decît de lucrurile sfinte.
  • În momentele de criză realitatea iese la suprafaţă –
  • De multe ori încerăm să fim spirituali, dar motivaţia interioară este doar de ai impresiona pe alţii
  • De multe ori imaginea noastră ne pare mult mai importantă decît integritatea noastră
  • Spunem că iubim pe cei din jur şi anume crizele arată că nu iubim deloc.
  • Cînd ajungem în criză, ceea ce simţim în realitate aceea spunem. Cînd ajungem în crize îi spunem lui Dumnezeu ceea ce într-adevăr credem, de multe ori cînd cîntăm cîntece pentru Dumnezeu noi amăgim, cîntăm – Isuse te iubesc mai mult, decît iubesc orice pe-acest pămînt, dar atunci cînd Dumnezeu ne ia cumva ceva scump, sau nu ne dă ceea ce îi cerem, ne dăm seama că nu chiar iubim pe Isus mai mult decît orice.

În crize iese la suprafaţă realitatea – şi de multe ori realitatea e cea bună – de multe ori în crize noi spunem – Domnul a dat, Domnul a luat – aşa cum a spus Iov cînd a pierdut tot.

Crizele nu apar din nimic, nu dispar fără urmă, scot la suprafaţă realitatea şi…

4. Ne împing la decizii importante;

E greu să iei decizii importante atunci cînd totul îţi pare că este bine, însă atunci cînd vezi situaţia reală e mult mai uşor, chiar dacă eşti într-o situaţie dificilă.

Dacă eşti după temperament aşa mai coleric, şi nu te poţi stăpîni de multe ori, crizele în aşa situaţii sunt oameni ofensaţi. Cred că decizia înţeleaptă va fi să conştientizezi acest lucru, şi să te reţii atunci cînd simţi că îţi vine să spui din nou tot ce crezi.

Dacă eşti după temperament mai melancolic sau flegmatic, flgmaticii de obicei ţin în ei, şi ofensa, şi alte lucruri, din cauza asta ajung de multe ori la nemulţumiri şi depresii interioare. Decizia înţeleaptă cred că va fi să fii curajos şi să spui ceea ce crezi, să fii deschis şi să recunoşti ceea ce te deranjează.

Dacă e un conflict – o relaţie care a devenit superficială, sau o relaţie care s-a transformat într-o ceartă, şi nimeni nu e bucuros din cauza ei, atunci cred că decizia înţeleaptă va fi o discuţie sinceră.

Dacă este serviciul cel care te epuizează şi-ţi ia tot timpul, şi cel pentru familie, şi cel pentru prieteni şi cel pentru Dumnezeu, atunci ar fi bine să iei o decizie înţeleaptă şi în această privinţă.

Dacă e deprinderea de a sta mai mult timp pe internet decît ar trebui, sau de a amîna lucrurile pînă în ultimul moment, sau deprinderea de a întîrzia – toate ele duc tot la crize, atunci şi aici e nevoie să iei o decizie înţeleaptă.

Una din cele mai importante decizii cred că este să începi să fii sincer cu Dumnezeu şi cu tine însuţi.

Proverbe 28:13   Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.

Dacă nu ai învăţat nimic în urma unei crize, atunci degeaba ai trecut din acea criză, te vei întoarce tot acolo.

Iacov 1

1:23   Căci dacă ascultă cineva Cuvîntul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;

1:24   şi, dupăce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era.

Te uiţi în oglindă şi te îngrijorează felul cum arăţi – ceea ce îţi vine în minte ar trebui să fie să schimbi ceva, însă te întorci şi nu mai dai atenţie la problema nerezolvată. Crizele de obicei ne ajută să ne întoarcem încă odată cu faţa la această oglindă.

Crizele ne ajută să înţelegem care e problema, crizele ne ajută să creştem.

Iacov 1

1 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,

3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic.

Să ne bucurăm de crize?! De ce? Deoarece ele ne vor ajuta să creştem!

Răbdarea e o componentă foarte importantă a caracterului – fără răbdare nu ajungi nicăieri, dar cum răbdarea se dezvoltă – îndurînd crize şi probleme.

Dacă vrei un carater matur – acceptă crizele ca o motivaţie de creştere!

Crizele nu apar din nimic, nu dispar fără urmă, scot la suprafaţă realitatea, împing la decizii importante şi, cel mai important…

5. Ne îndreaptă la Dumnezeu.

Toate crizele, problemele, dificultăţile Dumnezeu le permite în viaţa noastră pentru a ne maturiza. Cînd omul e în criză el începe să se gîndească la Dumnezeu, fie este o reacţie negativă – supărare şi acuze la adresa lui Dumnezeu, fie e o reacţie pozitivă – „Doamne nu mai pot, am nevoie de Tine, şi recunosc că fără Tine lucrurile nu merg aş cum ar trebui”.

Iacov 1

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

Multe crize apar din cauza unui eu nepredat – vrem ca totul să se învîrtă în jurul nostru şi rugăciunile noastre să aibă un răspuns anume aşa cum noi vrem, şi ttul să fie anume aşa cum noi vrem, şi toată slava pentru faptele bune pe care le facem la noi să vină… Greşit, şi crizele ne ajută să înţelegem aceasta.

Posibil că nu întotdeauna crizele apar din cauza că facem ceva greşit, ba mai mult putem să fim buni creştini, şi crize oricum să apară. Fiecare criză care va apărea, face parte din planul lui Dumnezeu pentru a ne creşte şi a ne îndrepta spre El.

Romani 8:28

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Concluzie:

Crizele nu apar din nimic, nu dispar fără urmă, scot la suprafaţă realitatea, ne împing la decizii importante, şi cel mai important – ne îndreaptă la Dumnezeu.

  • Cum vei răspunde crizelor prin care treci acum – spirituale, relaţionale, de serviciu?
  • Ce decizii vei lua?

Posted on 27 March 2011, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. 1 Comment.

  1. Multumesc Vitalie pentru munca ce o depui spre slava lui Dumnezeu! Domnul sa te rasplateasca!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: