Medicamentul lui Dumnezeu pentru depresie

Partea II a seriei – “In criza”

Medicamentul lui Dumnezeu pentru depresie.

Dormeau adanc sicriele de plumb,

Si flori de plumb si funerar vesmant –

Stam singur in cavou … si era vant …

Si scartaiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb

Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig –

Stam singur langa mort … si era frig …

Si-i atarnau aripile de plumb.

G. Bacovia

“o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune”.

Solomon

El s-a dus în pustiu unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

Prorocul Ilie

Oamenii dea lungul istoriei, majoritatea au nimerit în stări de depresie.

Starea de depresie e o stare în care totul începe să arate în culori întunecate. O stare în care te simţi neimportant, nevaloros, şi toate lucrurile în jur sunt neimportante şi nevaloroase. Este o stare în care eşti trist, descurajat, aşa de tare încît nici nu poţi să ascunzi asta. Cînd eşti întrebat, de ce eşti aşa de trist – fie spui că e bine cu gura doar, fie începi să vorbeşti ca Solomon – totul este deşertăciune, viaţa nu are nici un sens.

  • De ce ajungem în depresii?
  • Care sunt cauzele depresiilor?
  • Ce are de spus Dumnezeu la capitolul depresiilor?

11 cauze care duc la depresie

1. Lipsa unui scop în viaţă

Fiecare ajunge la un moment cînd întreabă – de ce eu exist pe acest pămînt? Este vreun folos în viaţa mea? Are vreun sens existenţa mea?

Răspunsul de multe ori poate să fie „Nu ştiu”. Aceasta încă nu este o criză încă.

Criza apare atunci cînd noi începem să facem concluzii – „Odată ce nu-mi ştiu scopul vieţii, atunci mă îndoiesc să fie vreo unul. Degeaba exist pe acest pămînt, nu are rost ceea ce fac”

Să fie oare chiar aşa?

Fiecare om de pe pămînt are cel puţin o abilitate bună pentru a ajuta pe ceilalţi.

Fiecare persoană ce a crezut în Dumnezeu, are cel puţin un dar spiritual pentru a sluji pe cei din jurul său.

Einstein a spus aşa o frază – „Dumnezeu nu dă cu zarul”. Dumnezeu nu crează nimic la întîmplare, şi Dumnezeu niciodată nu dă greş cînd crează ceva.

Cea mai înţeleaptă decizie e să-L întrebi pe El care e scopul existenţei tale pe pămînt.

2. Suprasolicitarea

Sunt oameni care ştiu care e scopul vieţii – şi pe lîngă un scop văd mai multe alte scopuri şi sarcini care trebuie împlinite – şi deoarece fiecare lucru e important de făcut, se apucă de toate, şi în cele din urmă se trezesc supraîncărcaţi, supraobosiţi, suprasolicitaţi, epuizaţi. Nervii începi să cedeze, cînd prea tare îi suprasoliciţi. Din cauza oboselii apare de multe ori o stare de criză emoţională. Unii creştini ajung în crize emoţionale din cauza că fac prea multe, alţii ajung în depresii din cauza că nu fac nimic.

E nevoie de odihnă. Odihna e atît de importantă încît Dumnezeu a pus-o în cele 10 porunci, pe lîngă alte porunci ca – „cinsteşte părinţii”, „Să nu furi”, „Să nu ucizi”.

Exod 20:8   Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.

20:9   Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău.

20:10   Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.

20:11   Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pămîntul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvîntat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

De ce e importantă odihna? – pentru a ne recupera fizic, emoţional şi spiritual.

În timpurile Vechiului Testament, poporul Israel, era condus de un rege rău, Ahab. Şi aproape tot poporul se închina la idoli. Şi era proorcul Ilie, care văzînd situaţia s-a rugat ca Dumnezeu să nu dee trei ani ploaie, ca oamenii să-şi dee seama că există un Dumnezeu adevărat. Şi pe urmă s-a rugat ca Domnul să dea ploaie şi Dumnezeu a dat ploaie.

Pe urmă la un moment dat Ilie cheamă 400 de prooroci ai lui Baal, idolul din vremea aceea. Şi i-a provocat – le-a spus, punem şi eu şi voi cîte un animal tăiat pe nişte lemne, şi fiecare din noi se va ruga la Dumnezeul lui, ca să aprindă aceste lemne cu acest animal. A cui Dumnezeu va aprinde focul, acela va fi Dumnezeul adevărat. Proorocii lui Baal s-au chinuit, au făcut diferite ritualuri, au strigat către dumnezeul lor, şi n-a fost nimic.

După aceasta Ilie mai întîi a spus oamenilor să toarne mai multă apă peste jertfa pregătită şi peste lemne, şi să mai facă şi un şanţ în jur, şi tot să-l umple cu apă. Şi Ilie s-a rugat, Dumnezeu a trimis foc din cer, şi jertfa s-a aprins, tot poporul a înţeles cine e Dumnezeul adevărat, şi în acel moment Ilie a spus poporului să nu lase nici un prooroc de al li Baal să scape. Şi i-au prins pe toţi şi i-au omorît.

O biruinţă extraordinară, Ilie singur împotriva la 400, şi Ilie a demonstrat cine e Dumnezeul adevărat, după acest eveniment Ilie s-a rugat să fie ploaia care nu a mai fost de trei ani, şi Dumnezeu i-a răspuns şi la acea rugăciune. Un succes spriritual incredibil. Şi iată peste o zi, soţiia împăratului Ahab îi spune îi trimite mesaj lui Ilie, şi-i spune:

Ilie – ai încurcat-o!

1 Imparati 19:2          Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.”

1 Imparati 19:3          Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.

1 Imparati 19:4          El s-a dus în pustiu unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.”

Şi ştii ce Dumnezeu a făcut mai întîi:

1 Imparati 19:5          S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.”

1 Imparati 19:6          El s-a uitat, şi la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou.

1 Imparati 19:7          Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.”

1 Imparati 19:8          El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

Dumnezeu i-a dat odihna mai intii lui Ilie, ca mai apoi sa-l pregateaca pentru a intelege ceva important.

3. Eşecurile.

Atunci cînd dai greş într-o anumită sferă de activitate – serviciu, şcoală, afacere, sport.

Depresia nu apare atunci cînd apare eşecul, ci atunci cînd începi să-ţi faci concluzii: „Dacă am eşuat înseamnă că nu sunt bun de nimic, nu are rost să mai fac ceva, niciodată nimic nu voi reuşi”.

Atunci cînd prea mult ne concentrăm la noi înşine, şi atunci cînd prea mult ne concentrăm la lucrurile negative, atunci a ajunge într-o depresie nu va lua prea mult timp.

Eşecurile nu sunt crize, eşecurile sunt trepte de creştere. Vezi unde ai căzut, vezi ce trebuie schimbat, vezi ce nu merge, te ridici şi mergi mai departe.

4. Aşteptări neîmplinite.

Prea des noi avem aşteptări ireale şi de la noi înşine şi de la cei din jur. Şi desigur că des aceste aşteptări nu sunt împlinite, si in cele din urma nemultumirile create duc la descurajare.

5. Lipsa soluţiilor.

Ceea ce îi împinge pe unii oameni la gînduri de sinucidere, este că ei nu văd o soluţie oarecare din problemele lor. Îngrijorarea şi stresul apar din cauza că nu vedem soluţii la problemele noastre.

Dacă ne concentrăm prea mult la noi, posibil soluţii să nu vedem, dacă cerem de la Dumnezeu o soluţie, atunci Dumnezeu o va da, poate nu soluţia pe care noi o aşteptăm, dar o va da, şi împreună cu soluţia ne va da şi pacea Sa.

Matei 6:25 De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?

Filipeni 4:6     Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Filipeni 4:7     Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

6. O imagine scăzută despre sine.

Imaginea scăzută se formează prin două etape – anumite comentarii, concluzii şi cuvinte pe care le fac cei din jur – şi a doua, discuţia noastră interioară pe care o avem cu noi înşine.

Cineva a făcut o călătorie în Hong Kong. Şi mergînd pe stradă a observat un loc unde se făceau tatuaje, şi erau diferite imagini care erau desenate undeva pe un perete. Pe una din ele erau scrise aşa cuvinte: „Născut pentru a pierde”. Acest om a rămas mirat şi a întrebat – Chiar sunt oameni care vor să-şi facă acest tatuaj?”, da sînt a răspuns omul de acolo. Vizitatorul spune mai departe – „Nu-mi vine să cred că cineva cu mintea clară e în stare să-şi facă aşa tatuaj”, şi cel care făcea tatuaje i-a răspuns – „Înainte ca tatuajul să fie pe corp, el e pe minte”.

Noi trebuie să încurajăm pe oamenii cu o imagine scăzut, căci de multe ori ceea ce cred ei despre ei înşişi nu este adevărat.

7. O concepţie greşită despre Dumnezeu.

Un exemplu de concepţie greşită – „Dumnezeu trebuie să răspundă la orice rugăciune”. Anumite rugăciuni sunt făcute cu motivaţii greşite, şi pentru Dumnezeu a răspunde la ele înseamnă a ne face mai mult rău decît bine, însă noi nu întotdeauna înţelegem aceasta de aceea trecem la concluzia – „Dumnezeu nu mă iubeşte”.

Atunci cînd încercăm să ne concentrăm doar pe o parte a caracterului lui Dumnezeu – de exemplu „Dumnezeu e judecător, şi Dumnezeu este drept”. Dacă prea mult ne concentrăm la această parte, atunci vom trăi mereu cu frica să nu facem ceva greşit, altfel vom fi pedepsiţi, şi orice probleme care apar, duc la concluzia – „Dumnezeu mă pedepseşte, sunt un păcătos, etc”. Atunci cînd te conctrezi prea mult la aceasta ajungi la legalizm.

O altă concepţie absolut greşită este – „Dumnezeu există pentru mine, şi totul ce se face se face pentru mine”. Poste nu recunoaştem asta întotdeauna dar cu faptele anume asta şi demonstrăm. Nu Dumnezeu există pentru noi, ci noi pentru Dumnezeu, tot ce se face pe acest pămînt ţine de voia lui Dumnezeu, nu de voia noastră.

8. Păcatul.

Atunci cînd păcătuim apare un sentiment de vină. Apare aşa un discomfort interior, ştim că ceea ce am făcut nu este bine, ştim că asta ne depărtează de Dumnezeu. atunci cind nu simtim nimic dupa ce pacatuim еще poate sa fie o problema.

1 Ioan 1:8       Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.

1 Ioan 1:9       Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

Dacă ne concetrăm prea mult la noi înşine, atunci vina păcatului ne va distruge şe emoţional şi moral. Dar Dumnezeu este cel care a rezolvat problema păcatului.

9. Trecutul.

Facem multe greşeli în viaţa noastră. Multe eşecuri. Nu întotdeauna eşecurile sunt ale noastre, deseori sunt ale părinţilor noştri, prietenilor noştri. De multe ori părinţii fac greşeala de a omorî visele copiilor. Avem fiecare anumite talente cu care ne naştem, şi crescînd încep cumva să se manifeste, fie încerci să desenezi ceva, sau să cînţi, sau te simţi atras de citit. Şi părinţii, sau buneii spun la un moment dat – lasă că mare muzician nu vei deveni, sau lasă că mare om de ştiinţă nu vei deveni.

Pavel spune în epsitola celor din oraşul Filipe:

Filipeni 3:12   Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

Filipeni 3:13   Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,

Filipeni 3:14   alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Dacă e să vorbim de Pavel, atunci în trecutul său el prigonea biserica, dacă s-ar fi lăsat doborît de gîndurile trecutului, posibil că nu mai aveam noi astăzi epistolele lui.

Cineva a spus: Dacă te uiţi prea mult în urmă s-ar putea să crezi că aceea e calea înainte.

În viaţă este o singură direcţie, direcţia înainte. Trecutul e pentru a învăţa din el, şi pentru al lăsa în urmă, nu pentru a trăi cu el.

10. Frica.

De multe ori avem nevoie să facem anumiţi paşi, fie spre a clarifica o relaţie, fie spre a rezolva vreo problemă. Însă ne este frică. Frica de eşec, frica de a nu pierde imaginea. Şi în cele din urmă nu facem nici un pas. Şi după asta începem să facem concluzii în mintea nostră – „Niciodată nu voi putea să fac acest lucru”.

Pe parcursul Bibliei, Dumnezeu mereu a încurajat. Iosua –

Iosua 1:9        Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.”

În Noul Testament, Isus a încurajat foarte mult pe ucenicii Săi. Isus le-a spus – în lume veţi avea necazuri dar, îndrăzniţi, eu am biruit lumea.

11. Singurătatea.

Crizele de depresie apar mai des atunci cînd suntem singuri, apar atunci cînd ne simţim părăsiţi. Nu am fost creaţi pentru singurătate, ci pentru relaţii, pentru comunicare. Dumnezeu ştie asta şi satan ştie asta. Dumnezeu tot încearcă să-i adune pe oameni, satan tot încearcă să-i izoleze.

Înainte de a se înălţa la cer Isus a lăsat o poruncă şi o promisiune:

Matei 28:19    Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Matei 28:20    Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.”

Isus a promis ca va fi cu noi pina la urma.

Comunitatea e importantă, relaţiile sunt importante, biserica e importantă. De ce? Din cauza că am fost creaţi pentru relaţii, din cauza că în singurătate te stingi.

Evrei 10:24   Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.

10:25   Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi că ziua se apropie .

Atunci cînd Ilie a ajuns la muntele Horeb.

1 Imparati 19:9           Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?”

1 Imparati 19:10       El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!”

1 Imparati 19:11         Domnul i-a zis: „Ieşi şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.

1 Imparati 19:12         Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire.

1 Imparati 19:13         Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. Şi un glas i-a vorbit, zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”

1 Imparati 19:14       El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.”

1 Imparati 19:15         Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustiu până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei.

1 Imparati 19:16         Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca proroc în locul tău.

1 Imparati 19:17         Şi se va întâmpla că, pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael îl va omorî Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va omorî Elisei.

1 Imparati 19:18         Dar voi lăsa în Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal şi a căror gură nu l-au sărutat.”

Dumnezeu i-a spus lui Ilie, mai am 7000 de bărbaţi care la fel ca şi tine nu s-au închinat. Ilie nu eşti singur, Ilie îţi voi da un ajutor. Ilie nu te mai concentra aşa de mult la tine, priveşte la Mine.

Medicamentul lui Dumnezeu pentru depresie, este Cuvîntul lui Dumnezeu personalizat.

Cauza depresiilor este concetrarea excesivă asupra la noi înşine. Şi concluziile care le vorbim în mintea noastră, de multe ori nu sunt nişte concluzii corecte şi sănătoase. Avem nevoie de o perspectivă corectă asupra noastră, şi această perspectivă e în Cuvîntul lui Dumnezeu.

Totuşi dacă acest Cuvînt a lui Dumnezeu nu devine personal, atunci nu va avea nici o putere în viaţa ta. Foarte multe predici bune pe care le-am auzit în viaţa noastră nu au avut nici un impact din cauza că adevărurile auzite nu au devenit personale.

Multe versete pe care le ştim, nu au nici un impact pînă în prezent pentru că nu au devenit personale.

Multe alte versete nu au nici un impact din cauza că nici nu le ştim. Cum să le ştim dacă nu le citim?

Aş vrea să te întreb două întrebări:

  1. Cîte pasaje din Biblie ai citit în această săptămînă?
  2. Cît din ceea ce ai citit a devenit personal pentru tine?

Lectura şi studiul Bibliei, sunt o activitate extrem de importantă în viaţa unui creştin. Fără aceasta suntem dezarmaţi. În Biblie scrie – „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”. Dacă însă nu cunoşti adevărul, nu ai nici libertate.

A personaliza Cuvîntul lui Dumnezeu înseamnă să accepţi ca şi convingere personală ceea ce El spune.

Înseamnă să începi fii deacord cu Dumnezeu.

Însemană să începi să gîndeşti ca Dumnezeu.

Eram student – anul 2 la universitate, făceam sport, şi la un antrenament nu prea mi-au reuşit mai multe elemente. Am ieşit din sală şi pur şi simplu eram distrus. În gîndul eram foarte frustrat pentru performanţa nu chiar bună pe care o aveam, eram foarte nemulţumit de mine însumi.

Am ajuns la cămin – m-am gîndit să deschid Biblia, poate găsesc ceva ce mă va linişti. Şi am deschis la la 1 Corinteni 13 şi am citit:

1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

1 Corinteni 13:2         Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Şi eu am continuat versetul pentru mine personal:

„Şi chiar dacă aş ajunge cel mai bun sportiv şi aş lua locuri bune la competiţii, şi n-aş avea dragoste – sunt nimic”. Chiar în momentul Dumnezeu mi-a dat şi o pace în inimă, şi dispoziţia bună a venit. Din cauza că un gînd de-a lui Dumnezeu a devenit personal pentru mine.

Pentru fiecare problema Dumnezeu are o solutie. Si solutia este in cuvintul lui Dumnezeu.

Posted on 5 April 2011, in Predici and tagged . Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: