Învierea lui Isus şi credinţa ucenicilor

24 aprilie 2011

Biserica Învierea

Începînd cu ziua de azi vom auzi multe saluturi – „Hristos a înviat!” şi răspunsul pe care îl vom auzi de obicei este „Cu adevărat a înviat!”

Nu chiar aşa era atunci cînd Isus a înviat. Erau unii ucenici care au fost la mormînt şi au văzut că mormîntul e gol, femeilor care au fost la mormînt li s-au arătat chiar îngeri care le-au spus să nu caute pe cel ce este viu printre cei morţi, şi ei plini de mirare şi bucurie mergeau la ceilalţi şi spuneau – „Hristos a înviat!”, răspunsul pe care îl auzeau era însă – „Nu cred!” sau „Vorbeşti basme”.

În anii săi de slujire pe pămînt Isus avea o temă la care se întorcea din nou şi din nou – moartea şi învierea Sa. Însă cu toate că de multe ori spunea că va muri şi apoi v-a învia – mulţi n-au atras atenţie la cuvintele Lui.

Haideţi să citim ce spun evangheliştii despre acele momente după înviere.

Femeile merg să vadă mormîntul:

Luca 24

1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă, şi au adus miresmele, pe care le pregătiseră.

2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,

3 au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 

4 Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 

5 Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: “Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 

6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, 

7 când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” 

8 Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 

Ceea ce Isus a spus de foarte multe ori cînd era cu ucenicii Săi, a fost uitat. El le spunea că va învia, dar toţi parcă au uitat despre aceasta. Un lucru important ce a avut loc după aceasta a fost reamintirea a ceea ce Isus spusese. Şi acest lucru l-au făcut îngerii.

 Femeile spun celorlalţi ucenici că Isus a înviat:

Luca 24

9 La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 

10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, care erau împreună cu ele. 

11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.

12Dar Petru s-a sculat, şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat, şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Aceeaşi reacţie – ucenicii au uitat de ce le spunea Isus, poate ei nu înţelegeau, poate ei nu credeau că Isus va învia cu adevărat. 

Isus Se arată la doi ucenici:

 

Luca 24:

13În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;

14şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.

15Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.

16Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.

17El le-a zis: “Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.

18Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: “Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” –

19″Ce?” le-a zis El. – Şi ei I-au răspuns: “Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.

20Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte, şi L-au răstignit?”

21Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.

22Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,

23nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.

24Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

25Atunci Isus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!

26Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?”

Isus de multe ori rămînea mirat de cît de greu înţelegeau oamenii anumite adevăruri. De multe ori ucenicilor Săi le explica anumite adevăruri pe care ei nu le înţelegeau deodată. Odată Isus a hrănit 5000 de oameni cu 5 pîini şi doi peşte, şi ucenicii a doua zi se îngrijorau din nou de mîncare.

Aici din nou Isus face ceea ce face un învăţător de obicei – explică ceea ce ucenicii nu au înţeles sau au uitat.

Luca 24:

27Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

28Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.

29Dar ei au stăruit de El, şi au zis: “Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.

30Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o.

31Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Cineva spunea că atunci cînd Isus a frînt pîinea – acei doi ucenici au văzut urmele lăsate de cuie în mîini şi aşa L-au recunoscut.

Luca 24:

32Şi au zis unul către altul: “Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?” 

33S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,

34şi zicând: “A înviat Domnul cu adevărat, şi S-a arătat lui Simon.”

35Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi:

Luca 24:

36Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: “Pace vouă!” 

37Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38Dar El le-a zis: “Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?

39Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”

40(Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)

41Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le-a zis: “Aveţi aici ceva de mâncare?”

42I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.

43El le-a luat, şi a mâncat înaintea lor.

44Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”

45Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

46Şi le-a zis: “Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi.

47Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.

48Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.

49Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”

De la acele evenimente au trecut mai multe generaţii. Au fost făcute multe descoperiri ştiinţifice, psihologice, medicale. Au apărut multe alte religii.

Oamenii însă au rămas cu aceeaşi problemă: 

UITAREA şi NECREDINŢA.

De multe ori chiar fiind creştini uităm ce a spus Isus

–          despre bani şi posesiuni

–          despre îngrijorări

–          despre relaţii

–          despre dragoste

–          despre rugăciune

–          despre iertare

–          despre putere – În Ioan 15 chiar înainte de ziua crucificării, Isus le-a spus despre importanţa dependenţei ucenicilor de El.

–          despre pace în inimă

Pentru foarte multe probleme, îngrijorări, crize şi necazuri Dumnezeu are un răspuns şi o soluţie. Problema e că uităm de asta.

Deoarece uităm sau nu înţelegem, Dumnezeu a mai scris prin apostoli şi epistolele din Noul Testament.

Uneori uităm, uneori nu ştim – de aceea Isus şi a lăsat porunca – „Învăţaţii să păzească tot ce v-am poruncit”,

Uneori uităm, uneori nu ştim dar de multe ori nu credem ceea ce ştim.

Aş vrea să pun cîteva întrebări:

  • Ce crezi despre Isus astăzi?
  • Cine este El pentru tine?
  • De la cine te alimentezi spiritual de obicei?

Fii sincer. Timpul cu Domnul e important, toţi am auzit predici şi motivaţii la aceasta – dar atunci cînd nu prea crezi în importanţa acestui timp, atunci poţi să te automotivezi nu ştiu cît de mult – oricum nu vei reuşi nimic.

Ne este mult mai uşor să trăim prin vedere – de aceea ne este mult mai uşor să dedicăm ore întregi internetului, televizorului, oamenilor decît lui Isus.

Aş vrea să închei cu 3 cuvinte:

Dacă ai uitat un adevăr –

Aminteşte-ţi,

Dacă încă nu ştii –

Cunoaşte,

Dacă cunoşti-

Crede!

Duhul Sfînt ne va ajuta pe fiecare în asta.

Aminteşte-ţi ceea ce ţi-a spus Isus, aminteşte-ţi adevărul în care ai crezut la început, aminteşte-ţi unde ai căzut şi acolo ridică-te şi mergi mai departe.

Dacă nu ce să-ţi aminteşti din cauza că nu cunoşti atunci – cunoaşte, învaţă ceea ce încă nu cunoşti, cere ajutorul lui Dumnezeu pentru a înţelege.

Şi dacă deja cunoşti – crede. Alege să crezi!

Posted on 26 April 2011, in Predici. Bookmark the permalink. Leave a comment.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: