Testarea credinţei, calea spre maturitate. Partea 1.

Predica de pe 20 iunie 2010, Biserica Înviere

Cum să te bucuri în mijlocul încercărilor?

Seria de predici – “Credinţa în acţiune”, epistola lui Iacov.

Autor: Cucoş Vitalie

Pasajul Biblic: Iacov 1:1-11

Introducere:

Autorul cărţii Iacov – este fratele lui Isus. Nu este unul din cei 12 ucenici, ci este fratele lui Isus. El de fapt la început, nici nu credea în Isus. Ioan 7:1-9,

pînă în momentul, cînd Isus a înviat. 1 Corinteni 15:7

Abia atunci a crezut şi a devenit o persoană influentă în lumea creştină de pe acea vreme. Fapte 15:12-13

Cînd începe epistola sa, nici nu se numeşte fratele lui Isus, ci  ”rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos”. El era presbiterul bisericii din Ierusalim, şi această carte(epistolă) a sa  el o adresează evreilor creştini, împrăştiaţi în toată lumea, şi o scrie undeva prin anii 40-48 d.H.

Iacov 1

1. Iacov, rob al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos, catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate: Sanatate!

Pe urmă începe să-i încurajeze, primul capitol este un capitol de încurajare de a fi tari în mijlocul încercărilor.

În predica de azi vom aborda cîteva puncte.

1) Care e scopul încercărilor?

2) Cum este Dumnezeu, atunci cînd trec prin încercări?

2. Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari,

Era atunci un timp mai dificil pentru evreii creştini, erau prigoniţi din cauza credinţei lor, şi Iacov le spune să se bucure atunci cînd trec prin

FELURITE încercări:

–         Încercări la serviciu, sau şcoală, universitate.

–         Probleme în domeniul financiar.

–         Dezamăgire în slujire.

–         Relaţii.

–         Probleme cu sănătatea.

–         Alegeri greşite.

–         Respingere din partea oamenilor.

Şi deodată apare întrebarea – de ce să mă bucur în aceste încercări, parcă nu e nici un motiv.

Cum să mă bucur cînd am o boală serioasă, cînd sunt descurajat de prietenii din jur, cînd lucrurile în biserică nu merg prea bine, cînd sunt tratat cu dispreţ faţă de alţii, cînd trec prin probleme financiare, cînd nu văd nici un rezultat în eforturile mele de a-L sluji pe Dumnezeu, cînd deciziile mele greşite îmi aduc multă dezamăgire şi frustrare, etc?

Dacă priveşti numai problemele, poate motive de bucurie nu mai găseşti, dar dacă priveşti un pic mai atent, observi că este un scop în încercări. Iată ce scrie Iacov mai departe:

3. ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.

4. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic.

Iată motivul!!! – prin încercări ajungi la desăvîrşire, ajungi să nu duci lipsă de nimic. Cu alte cuvinte ajungi la MATURITATE.

Şi maturitatea aduce întotdeauna bucurie.

Cine nu s-ar bucura dacă:

– ar avea un caracter puternic, ar fi îndrăzneţ, fără frică şi îndoială.

– ar fi responsabil de felul lui, şi tot ce ar începe ar duce la bun sfîrşit.

– ar fi înţelept în orice privinţă, şi ar şti cum să se poarte în orice situaţie(situaţii neprevăzute, situaţii de conflict, începerea unor activităţi noi)

– ar avea o relaţie apropiată cu Dumnezeu. Aşa de apropiată încît s-ar asemăna mai mult cu Hristos.

– nu s-ar lua după orice părere omenească ci ar căuta să facă ce Dumnezeu ar vrea.

Maturitatea aduce bucurie şi împlinire, dar este o cale pînă ajungi la ea. Iacov o descrie:

Felurite încercări provoacă credinţa

Credinţa dezvoltă răbdarea

Răbdarea te ajută să ajungi pînă la maturitate

Maturitatea aduce împlinire şi bucurie.

Dumnezeu are un scop cu noi atunci cînd ne trece prin încercări. Să ne maturizeze. Fiecare din noi avem multe deprinderi de care trebuie să scăpăm, deprinderea de a proceda egoist, deprinderea de a te mîndri, deprinderea de a bîrfi, de a renunţa atunci cînd apar probleme. Deprinderea de a nu fi sincer cu oamenii din cauza fricii de oameni. Aceste deprinderi ne fac viaţa amară. Dumnezeu vrea însă pentru noi o viaţă matură, fără aceste lipsuri de caracter. Pentru asta El permite anumite încercări, pentru a ne transforma, a ne face mai rezistenţi, mai blînzi, mai ascultători de El, mai iubitori de oameni. Nu întotdeauna e plăcut, dar întotdeauna e folositor.

Exemplu

Sportivii care ajung pe podiumurile olimpice, sunt sportivii care au trecut prin încercările grele ale antrenamentelor, dar au rezistat, ba mai mult au mers pînă la capăt crezînd că vor atinge performanţe şi mai mari. Cel mai uşor e să priveşti la televizor aceste competiţii sportive, dar pîna la ele este un drum lung pe care îl fac cei ce ajung acolo.

Exemplu personal

Cînd eram student făceam sport, la unele antrenamente nu se primeau multe procedee care le învăţam, mă descurajam, plecam dezamăgit acasă, însă venea următoarea zi şi din nou veneam la antrenament. Şi am observat că atunci cînd mergi pînă la urmă, chiar dacă nu se primeşte la început, în cele din urmă ajungi la un rezultat bun.

Un sportiv bun, are nevoie de un antrenor bun. Orice sportiv are nevoie de un antrenor bun. Un antrenor potrivit te îndreaptă corect, dozează corect exerciţiile ca să te poţi dezvolta normal, explică bine ceea ce nu înţelegi, te încurajează să mergi înainte cînd nu mai poţi, dă sfaturi înţelepte şi ajutătoare. Cel mai bun antrenor pentru un creştin, şi unicul bun antrenor e Dumnezeu, şi Iacov spune mai departe:

5. Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data.

Ce trebuie să faci ca să capeţi înţelepciune?

S-o ceri de la Dumnezeu. Şi aici Iacov prezintă caracterul lui Dumnezeu:

– Dă cu mînă largă, este un Dumnezeu generos şi îi place să dea din plin ceea de ce ai nevoie.

– Nu dă cu mustrare. Nu are de ce să-ţi fie frică să ceri, nu va striga la tine.

Cîte odată întrebi o întrebare la lecţie, şi profesorul începe a striga – “iar dai întrebările astea, de o jumătate de lecţiei tot explic şi explic şi tot n-ai înţeles încă”.

Dumnezeu nu face aşa, El e bucuros să răspundă la întrebările tale, să dea înţelepciune cînd ai nevoie, şi orice lucru bun de care ai nevoie. AŞA E DUMNEZEU.

Isus a făcut odată o comparaţie:

Matei 7:11 Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!

Dar este o condiţie a cererii, condiţia este …CREDINŢA.

6. Dar s-o ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc: pentru ca cine se indoieste seamana cu valul marii, tulburat si impins de vant incoace si incolo.

7. Un astfel de om sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul,

8. caci este un om nehotarat si nestatornic in toate caile sale.

Citind această Epistolă îmi tot puneam întrebarea: “Să se îndoiască în ce?”, “ce se are în vedere prin această îndoială?” – îndoiala este:

–         să cred pe Dumnezeu sau, să cred lumea.

A cere prin credinţă înseamnă a cere cu convingerea că Dumnezeu e bun, indiferent de circumstanţe şi întîmplări. Şi în bunătatea lui El vrea să de lucruri bune copiilor Săi.

Marcu 11:24 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

A te îndoi, înseamnă a pune la îndoială aceste calităţi ale lui Dumnezeu, a pune la îndoială că El e bun, că El poate ajuta, că El iubeşte, că El are grijă, ţine lucrurile sub controlul Său. Îndoiala de acest fel de obicei te impinge să alegi o altă cale, bazată pe emoţii şi păreri omeneşti.

Posibil că lipsa de răspuns la multe rugăciuni e anume îndoiala. Ne plîngem de multe ori că nu primim nimic, dar oare cerem cu credinţă?

Sunt trei motive pentru care nu primim răspuns la rugăciuni:

1. 1. Nu cerem
2. 2. Cerem cu atitudine greşită.
3. 3. Nu credem că Dumnezeu e în stare să dea ceea ce cerem.

Credinţa e foarte importantă în relaţia noastră cu Dumnezeu.

Lanţul: testarea credinţei – dezvoltarea răbdării – maturitatea.

Dacă nu treci testul credinţei, nu mai ajungi la dezvoltarea răbdării, şi nici la maturitate. Şi Dumnezeu în bunătatea Lui, nu ne lasă atunci cînd nu am trecut un test. El ne ridică şi ne pregăteşte pentru următorul test. Noi nu suntem perseverenţi şi nici răbdători. Dumnezeu are şi răbdare şi perseverenţă ca să ducă cu noi pîmă la urmă lucrarea Sa.

Mai departe Iacov dă un exemplu concret cum să eviţi standartele lumeşti:

9. Fratele dintr-o stare de jos sa se laude cu inaltarea lui.

10. Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui: caci va trece ca floarea ierbii.

11. Rasare soarele cu caldura lui arzatoare si usuca iarba: floarea ei cade jos, si frumusetea infatisarii ei piere; asa se va vesteji bogatul in umbletele lui.

Şi sărăcia şi bogăţia sunt o problemă pentru cei care le pun pe primul loc în viaţa lor.

Sunt o încercare a caracterului, un test al credinţei.

Şi una şi alta te concentrează la materializm, la ziua de azi, la îngrijorări şi nevoi, la comparaţie cu vecinul, la invidie şi critică. Este un paradox – săracul este tentat să se gîndească la ceea ce nu are, şi bogatul tot – la ceea ce nu are. Şi apare şi o goană după vînt – saracul se gîndeşte cum să aibă cu ce să trăiască şi gîndeşte corect, însă începe a lucra şi a se zbate pînă nu uită de familie, de rude, de biserică, de Dumnezeu. Toate trec pe planul 2. Pe primul loc e lucrul!!! Şi în cele din urmă te pierzi, în goana aceasta.

Atunci cînd începi să ai un pic mai mult, eşti tentat să te gîndeşti “Ooooo, bravo sunt, ce multe lucruri am, şi toate sunt ale mele”.

Un lucru interesant, Iacov nu spune că e rău să fii într-o stare mai de jos sau într-o stare mai de sus. El spune ce să faci în acea stare.

Fratele dintr-o stare de jos sa se laude cu inaltarea lui – adică să se înalţe spiritual, să caute să fie bogat în caracter şi bunătate.

Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui – adică să realizeze că tot ce are e de la Dumnezeu. El dă totul, şi El e cel care poate şi să ia totul înapoi. Şi din nou important e caracterul, pentru ambele categorii e important caracterul, din cauza că anume el merge împreună cu tine în cer.

J. Oswald Sanders a scris în cartea sa „Maturitate spirituală” că disconfortul temporal poate fi o binecuvîntare. C.S. Lewis a numit suferinţele „Megafonul lui Dumnezeu”. Ele sunt o cale efectivă pentru Dumnezeu de a ne atrage atenţia la lucruri important

Suferinţa fizică ne ajută să înţelegem cît de fragili suntem.

Dilemele ne ajută să înţelegem golurile de înţelepciune pe care le avem.

Greşelile şi căderile ne smeresc mîndria.

Problemele financiare ne ajută să înţelegem că nu toate lucrurile sunt în mîinile noastre.

– De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

– Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

Romani 8:28-29

Tot Oswald Sanders într-o altă carte de a sa „Clinica spirituală” a scris: Dacă noi realizăm că toate lucrurile ce se întîmplă în viaţa noastră au ca scop să ne apropie mai mult de Dumnezeu şi să transforme mai asemenea lui Hristos, ne vom uita mai apoi în urmă şi vom vedea cît de privilegiaţi am fost că am fost disciplinaţi anume prin aşa cale.

„Noi cerem tărie ca să atingem scopuri, şi suntem făcuţi slabi ca să putem rămîne ascultători.

Noi cerem putere ca să putem cîştiga gloria oamenilor, şi primim slăbiciune ca să simţim că avem nevoie de Dumnezeu.

Noi cerem lucruri pentru ca să ne bucurăm de viaţă, şi primim viaţa ca să ne putem bucura de toate lucrurile.

Concluzie:

1. Dumnezeu e bun şi ne vrea binele.
2. Dumnezeu ne testează credinţa pentru a ne face maturi.
3. Pentru a creşte noi avem nevoie de înţelepciunea lui Dumnezeu.
4. Pentru a cere ceva de la Dumnezeu avem nevoie să-L credem pe El şi să fim hotărîţi în ceea ce cerem.

Întrebări de meditare:

1. Care sunt încercările cu care te confrunţi acum?
2. În ce continui să te îndoieşti?

Adu totul în faţa Lui Dumnezeu şi începe de la bunătatea Lui nu de la îndoielile tale.

Linkuri adăugătoare pentru studiul acestui pasaj:

• http://www.crestinul.ro/iacov.htm (in română)
• http://gbgm-umc.org/umw/james/GuidedStudy/introduction.html (în engleză)
• http://www.xenos.org/teachings/nt/james/dennis/index.htm (în engleză)

Mesaj: Cum să scapi de amânare?

13 iunie 2010

Amînarea este cancerul timpului. Nu lipsa timpului în ziua de azi e o problemă ci amînarea lucrurilor importante în acest timp.

Care lucruri sunt importante şi ce de obicei amînăm.

Relaţiile sunt importante.

Şi noi amînăm

–        să sunăm prietenii noştri, să le mai facem o vizită.

–        Să sunăm părinţii noştri să-i mai întrebăm ce mai fac şi cum o mai duc

–        Să rezolvăm anumite conflicte, care de mult timp sunt inima noastră şi a persoanei cu care am avut acest conflict

–        Să luăm iniţiativa să ne apropiem de persoane noi la biserică, sau în alte locuri

–        Să spunem despre Dumnezeu prietenilor care încă nu-L cunosc…

Relaţia cu Dumnezeu e importantă

Şi noi amînăm

–         petrecerea timpului cu El

–         Rugăciunea

–         Studiul cuvîntului Său.

–         Ascultarea de El

Biserica e importantă

Şi noi de multe ori amînăm

–         Să încurajăm pe cineva care are nevoie de asta

–         Poate să spunem cuiva ceva mai neplăcut pentru el dar va fi spre binele lui, fie o mustrare sau altceva.

Serviciul, universitatea sau şcoala în care suntem tot sunt importante

Şi noi amînăm

–         Pregătirea lucrului individual

–         Poate o discuţie importantă cu un coleg, sau cu şeful…

Putem continua lista, dar, vom trece la subiect…

Vom vorbi despre 3 aspecte: cauze, consecinţe şi soluţii.

Cauze – de ce amînăm?

1. Nehotărîrea.

Cîte odată avem un singur lucru de îndeplinit, dar de cele mai multe ori sunt cîteva, şi în nehotărîrea pe care să-l faci primul, te trezeşti că timpul a trecut dar nu ai făcut nici unul.

Sau ai o însărcinare de făcut, şi… te îndoieşti, să faci sau să nu faci, să mergi la o anumită întîlnire sau nu, să te implici sau nu. E foarte important să gîndeşti bine înainte de a lua o decizie, însă nehotărîrea poate omorî oportunitatea.

6…cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Iacov 1:6-8

Din cauza nehotărîrii noi amînăm să ne implicăm în anumite slujiri, anumite relaţii cu oamenii din jur.

2. Priorităţi încurcate.

Priorităţile sunt încurcate atunci cînd ştii ce ai de făcut, dar din anumite cauze faci cu totul altceva.

O mică istorie despre un personaj pe care l-am numit Ion.

Ion trebuia să scrie un raport la computer. Cînd a început să scrie a vrut să controleze poşta. În timp ce controla poşta şi-a adus aminte de un cîntec pe care vroia să-l asculte. A deschis youtube, şi a început să-l caute. În timp ce căuta cîntecul cineva l-a contactat pe chat, şi a început o conversaţie lungă cu acea persoană. În cele din urmă timpul a trecut şi Ion s-a trezit cu raportul nefăcut.

Foarte des noi procedam aşa cu multe alte lucruri.

Atunci cînd planificăm ceva şi în rezultat facem cu totul altceva.

Altă cauză:

3. Frica.

Atunci cînd ai priorităţile puse în ordine, ceva încă te opreşte să faci lucrurile la timp, şi aceasta este frica. Poate fi frica de durere în cazul mersului la vre-un medic. Dar de cele mai multe ori e frica de oameni. Frica de cum vor reacţiona oamenii, frica de ce vor spune oamenii. Noua ne este frică să nimerim în situaţii dificile, ne este frică să nu fim respinşi, ne este frică să nu fim pedepsiţi, şi ca rezultat pentru a nu da peste toate aceste lucruri, noi alegem să amînăm.

Frica de oameni este o cursă…

Proverbe 29:25

Frica de oameni e cea care ne face să fim nesinceri, nehotărîţi, îndoielnici în deciziile pe care vrem să le luăm, şi de multe ori neascultători de Dumnezeu…

4. Lenea.

Sindromul lenii:

“Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…

Proverbe 24:33

Sindromul lenii este să amîni lucrurile…

Consecinţe – ce se întîmplă cînd amînăm?

1. Problemele ce se agravează şi mai mult.

Dacă e să vorbim de sănătate, atunci fiecare din noi ştie că amînarea aduce la o agravare a bolii care nu este tratată la timp. Dacă e să vorbim despre sănătatea spirituală, atunci un păcat nemărturisit întro zi începe sa complice lucrurile şi mai mult a doua zi.

32 M-am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.

33 “Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc!”…

34 Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

Proverbe 24: 32-34

2. Oportunităţi ratate.

Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!

Proverbe 20:4

Multe oportunităţi bune legate de un proiect creştin, slujire, serviciu sau relaţii  sunt ratate din cauza amînarii.

3. Suferinţă.

În cele din urmă amînarea aduce suferinţă, dezamăgire, frustrare. Suferim şi noi şi relaţiile noastre.

Biblia spune că o dorinţă amînată îmbolnăveşte inima.

Soluţii – cum să scapi de amînare?

1. Ia o hotărîre fermă.

Orice nu ai face, ia o hotărîre fermă, fie să te schimbi în ceva, fie să faci ceva. O hotărîre fermă te ajută să rezişti mai uşor tentaţiilor de a face cu totul altceva.

Ia o hotărîre fermă de a nu mai amîna ceea ce ştii că ai de făcut.

Iacov în epistola sa dă multe sfaturi bune.

Iată ce spune el:

5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

6 Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

7 Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,

8 căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.

Iacov 1:5-8

Fii hotărît în ceea ce vrei să ceri de la Domnul. Fii hotărît în ceea ce vrei să schimbi. Dacă vrei o trezire spirituală în viaţa ta, fii hotărît în aceatsă dorinţă.

2. Fă ordine în priorităţi.

Prioritatea numărul 1 în viaţă trebuie să fie Dumnezeu şi voi Lui.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Matei 6:33

Dacă vrei să începi ziua cu cea mai imortantă prioritate, atunci începe-o prin a comunica cu Dumnezeu. Începe prin aţi dedica viaţa ta Lui. Fii conştient de priorităţile care le ai şi… începe de la cele mai importante. Va fi timp şi pentru restul.

3. Cunoaşte-ţi fricile.

Sunt trei persoane pe care ar fi bine să le cunoşti şi să le înţelegi în această viaţa:

I Este Dumnezeu. Cunoscîndu-L, capeţi salvarea de păcat, scop în viaţă, linişte şi pace sufletească…

II Este persoana de lîngă tine. Poate fi un prieten, un frate, un părinte, un coleg. E persoana care nu e la întîmplare alături de tine. E persoana pe care Dumnezeu a pus-o în viaţa ta ca s-o crească pe ea, şi să te crească şi pe tine.

III Eşti tu. Prima frază a lui Dumnezeu pentru om după ce el a căzut în păcat a fost – „Adam, unde eşti?”, şi Adam a spus, m-am ascuns, am lucruri pe care vreau să le ascund că nu sunt prea plăcute. De atunci noi tot ascundem lucrurile mai puţin plăcute, a caracterului nostru. Şi le ascundem aşa de bine încît la un moment dat, nici noi nu le mai vedem.

Pe urmă dăm de probleme, şi nu înţelegem de unde ele au apărut. Dar au apărut ele, nu la întîmplare ci au fost create de lucruri ascunse ale caracterului nostru.

Care sunt ele? Care sunt fricile ce te împiedică să creşti? Care sunt fricile din cauza la care amîni?

Înţelegînd mai bine cine eşti, începi să îneţelegi mai bine şi cum trebuie să mergi mai departe.

Atunci cînd fugi de frică, ea fuge după tine. Cînd mergi împotriva fricii ea trece pe lîngă tine.

Frica şi îndoiala au o rădăcină – necredinţa.

Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

Proverbe 29:25

4. Cere ajutorul lui Dumnezeu.

6 Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Filipeni 4:6-7

Prea des încercăm să rezolvăm problemele noastre de unii singuri. Dar îl avem pe Dumnezeu, care ne vrea binele, care permite anumite situaţii, ca mai apoi să ne facă bine. Nu ştiu ce lucruri amînaţi voi, nu ştiu cu ce frici luptaţi, dar ştiu că Dumnezeu e Cel care ştie şi Cel care vrea să ajute.

Eul nostru e un stăpîn oribil, dar un slujitor foarte bun. A lua viaţa noastră în mîinile noastre şi a o direcţiona cum credem că e cel mai bine, e autodistrugere.

Cel mai bine e să-L accepţi pe Dumnezeu ca stăpîn, şi să accepţi viziunea care o are El pentru viaţa ta. Acesta este un pas de credinţă. Nu vede ce va fi după, şi din cauza asta ne îndoim să acceptăm asta, ne temem să acceptăm asta, şi amînăm să ne încredem total în Dumnezeu.

Ce în viaţa ta continui să amîni?

Poate este o responsabilitate neîndeplinită?

Poate este un conflict nerezolvat?

Poate este decizia de a-L accepta pe Isus ca Domn şi Mîntuitor?

Nu mai amâna ceea ce e nevoie să faci azi.

Autor: Vitalie Cucoş

Mesaj: Cum să scapi de o deprindere rea?

Fiecare om are anumite deprinderi.

Unele deprinderi sunt bune

Alte deprinderi nu sunt aşa de bune:

–         deprinderea de merge tîrziu la culcare

–         deprinderea de a întîrzia

–         să spui minciuni

–         să iei prea multe asupra ta

–         să bîrfeşti

–         să amîni lucrurile pentru ultimul moment

Ce deprindere rea ai tu, de care ai vrea să scapi?

Cum să scapi de o deprinderea rea?

9 paşi:

1. Începe să acţionezi azi.

O altă deprindere este de a nu începe lucrurile deodată, ci de a le amîna pe altă zi. Şi în cele din urmă, lucrurile rămîn tot pe altă dată.

Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi.

Proverbe 27:1

Nu mai amîna pe ziua de mîini ceea ce se poate de făcut azi. Mîini va fi mult mai greu să schimbi deprinderea dată.

Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.

Eclesiast 11:4

Nu aştepta un moment ideal pentru a schimba ceva.

Cineva a spus:  Cel care vrea să schimbe ceva, caută soluţii cum să o facă, cel care nu vrea, caută scuze.

2. Nu da vina pe alţii.

E greu să schimbi ceva, cînd mereu cauţi vinovatul. Nu poţi să te schimbi pînă nu iei responsabilitatea asupra ta.

3. Analizează-ţi viaţa.

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Plîngerile lui Ieremia 3:40

Evaluarea vieţii de mutle ori te ajută să vezi unde te afli cu adevărat. Vezi ce trebuie să schimbi, ce trebuie să întăreşti, la ce trebuie să renunţi.

A analiza viaţa înseamnă a pune întrbări:

Unde mă aflu eu acum?

Cum e relaţia mea cu prietenii mei? Îi ajut pe ei? Văd un sprijin în ei la vreme de nevoie?

Cum e relaţia cu părinţii mei?

Cum stau cu relaţia mea cu Dumnezeu? Ce trebuie să schimb ca să fiu mai aproape?

4. Recunoaşte problema.

Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.Căci zi şi noapte mâna Ta apăsa asupra mea; mi se usuca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: “Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

Psalmul 32:3-5

Suntem toţi oameni, greşim de multe ori. Şi încercăm să rezolvăm problema singur, nimic nu se primeşte şi purtăm vină şi frustrare în inima noastră. Dumneze oferă iertare atunci cînd recunoşti slăbiciunea ta, recunoşti păcatul tău, recunoşti că nu poţi să scapi de o deprindere rea. Dumnezeu vrea să aibă o comunicare strînsă cu noi, Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării, al mîngîerii, al vindecării.

5. Supune-te lui Hristos.

Un predicator într-o predică de a sa a spus – „Schimbările bune care le vezi în caracterul tău sunt rezultatul a ceea ce ai permis lui Dumnezeu să facă în viaţa ta”.

Dacă este Cineva care e interesat cu adevărat în binele nostru, în creşterea şi transformarea noastră, atunci acesta este Isus. El vrea să ne înveţe să fim ca El. Însă pentru asta e nevoie de supunerea şi ascultare din partea noastră.

Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.

Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.

Romani 6:11-13

Autorul cărţii „Viaţa din abundenţă” Stanley Jones a scris în cartea lui – „Eul nostru este un stăpîn oribil, dar un slujitor foarte bun”.

Şi fiecare zi noi suntem controlaţi de cineva, prietenii, colegii, facem într-un fel de multe ori ceea ce alţii vor. Сheia pentru schimbare e să alegi corect stăpînul.

Multora le este frică să încredinţeze viaţa lui Isus. Motivele sunt diferite, frica de ce vor spune oamenii, frica de faptul că va trebui să faci ceea ce nu vrei, ce ce nu-ţi place, să renunţi la ceea ce-ţi place foarte mult. Dar dacă e să ne uităm mai bine. Scopul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră e un scop bun şi măreţ, pentru binele nostru. Dumnezeu ne vrea binele. Vezi binele pe care Dumnezeu vrea să ţi-l facă, atunci cînd te încredinţezi Lui.

6. Evită ispitele.

Un principiu foarte simplu – Dacă nu vrei să te frigi, stai mai departe de foc.

Dacă nu vrei să pierzi din nou ore întregi la internet, atunci nu intra pe siteurile care ştii că-ţi iau cel mai mult timp. Dacă ştii că îţi este uşor să bîrfeşti, evită discuţiile în care se vorbeşte de o a treia persoană.

Biblia are un sfat foarte bun în privinţa ispitelor, şi anume – „fugi”

Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

2 Timotei 2:22

7. Alege la ce te gîndeşti.

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

Proverbe 4:23

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Filipeni 4:8

Gîndirea este ceea ce mişcă permanent viaţa noastră. Gîndeşti bine, mergi bine. Gîndeşti rău, te opreşti şi începi să mergi rău. Te gîndeşti la cădere, disperare, pofte. Nu te gîndi la ele. Lupta cu ispita începe în capul nostrum, în gîndirea noastră. Dacă cedăm aici, atunci cedarea exterioară va doar o întrebare de timp.

Gîndeşte-te la lucruri bune, la lucruri adevărate, la adevărul lui Dumnezeu, la dragostea Lui, la cum ai putea să slujeşti mai bine oamenii din jur.

Dacă vrei cu adevărat să te schimbi, începe prin a gîndirea. Dar pentru a schimba gîndirea, alege sursa de unde te alimentezi. Începe să studiezi mai serios Cuvîntul lui Dumnezeu, în loc să nu-l studiezi de loc. Să citeşti o carte creştină, în loc să pierzi timpul cu nimicuri.

Studiul Bibliei e bun, cărţile la fel. Dar mai este ceva fără de care nu poţi progresa prea mult…

Un grup de susţinere.

8. Găseşte un grup de susţinere.

Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

Eclesiast 4:9-10

Viaţa de credinţă nu e ca în filmele unde un singur soldat distruge un batalion într-o noapte. Viaţa de credinţă e o viaţa trăită în relaţii, în care te susţii, te încurajezi, te întăreşti.

Posibil de multe ori ai încercat să te schimbi, de unul singur, fără a apela la ajutorul altor persoane. Aş vrea să întreb – s-a primit ceva durabil?

Sau poate te gîndeşti să începi să schimbi o deprindere, dar nu vrei să spui la nimeni despre asta. Te gîndeşti că dacă o vei schimba, atunci o vei spune la toţi – uite m-am schimbat. Dacă nu atunci nimeni nu va şti. Prin aşa ceva nu iei o responsabilitate serioasă asupra ta.

James Faradey, un fizician inventator, atunci cînd vroia să facă o nouă invenţie, o  nouă descoperire, chema o conferinţă de pressă, spunea ce are de gînd să facă. Pe urmă se apuca de lucru, şi era mult mai motivat, deoarece s-a angajat faţă de oamenii cărora le-a  spus despre asta.

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Iacov 5:16

Relaţiile sunt importante. Pentru aceasta este biserica, pentru aceasta sunt grupuri de creştin în care creştinii comunică, se îndrumă. A recunoaşte în faţa la alţii nevoile adevărate ale tale, produce apropiere, o relaţie mai strînsă, motivaţie pentru a te ruga. Şi rugăciunea are putere, rugăciunea de mijlocire are putere, Biblia o spune.

Şi ultimul pas, după ce le-ai făcut pe toate celelalte, fă ultimul:

9. Ajută pe alţii.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,

care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!

2 Corinteni 1:3-4

Odată ce Dumnezeu te-a ajutat pe tine, odată ce Dumnezeu te-a transformat, El vrea să te facă o binecuvîntare şi o mîngîiere pentru alţii.

Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.

Purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi veţi împlini astfel Legea lui Hristos.

Galateni 6:1-2

Atunci cînd porţi sarcina cu încă cineva ea devine de două ori mai uşoară.

Încheiere:

1 Corinteni 10:13

Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.

Dumnezeu nu permite niciodată încercări peste puteri, el întotdeauna permite totul în măsura puterilor noastre.

Haideţi să facem o mică concluzie:

9 paşi:

1. Începe să acţionezi azi.

1. Nu da vina pe alţii.
2. Analizează-ţi viaţa.
3. Recunoaşte problema.
4. Supune-te lui Hristos.
5. Evită ispitele.
6. Alege la ce te gîndeşti.
7. Găseşte un grup de susţinere.
8. Ajută pe alţii.

(Autorul originalului acestui mesaj este Andrei Tkacenko)

Un Raspuns genial dat de Anne GRAHAM….. Adevaruri

(Acest articol l-am primit prin email de la cineva, merită să fie citit.)

Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu  in emisiunea “Early Show” (Spectacolul matinal), a fost intrebata de  Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: “Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?”

– Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit,

precizand urmatoarele:
– “Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri… Cred – nu cred, dar sunt profund convinsa – ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa  iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui…
– Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte…

– Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)
– Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a  afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni  in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA…

– Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..
– Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

– Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

– Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

– Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza  ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi  fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.

– Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.
– Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai  departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.

Apoi, industria  show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

– Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi.
– Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
>Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea  vei si culege.

– Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
– E ciudat cum  oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
– E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc,  si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.

– Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care,  se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu…
– E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
– E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar,  crud si obscen  trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
– Este, in sfarsit,  ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.”

– (Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).

– Radeti?
Ar fi, desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.
– E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.

Cum sa-ţi menţii bucuria?

Autor: Cucoş Vitalie

Mesaj: Cum să-ţi menţii bucuria?

Un din cele mai importante surse de energie personală este bucuria, ea depinde de ce noi alegem, cea mai bună alegere e să trăieşti după Cuvîntul lui Dumnezeu.

Cînd avem bucurie în viaţa putem face multe lucruri mult mai uşor. Cînd suntem în greutăţi şi suntem  plini de tristeţe nu mai putem face aşa de mult. Bucuria interioară e ceea ce ne mişcă pe noi înainte indiferent de circumstanţe.

Dar cum să o menţii atunci cînd eşti înconjurat de îndoieli şi îngrijorări???

Pavel în epistola sa către Filipeni dă cîteva sfaturi:

De multe ori în încurajările pe care le primeşti contează nu numai cuvintele care le auzi dar şi omul care le spune. În acest caz Pavel le scria filipenilor din închisoare, un loc care în mod normal ar trebui să aducă tristeţe, Pavel avea însă o bucurie aşa de mare încît avea cu ce să încurajeze şi pe filipeni. Şi această epistolă are un cuvînt care se repetă de multe ori, cuvîntul bucurie.

Cum să-ţi menţii bucuria???

1. Nu te mai ţine de trecut.

O problemă a multor oameni este că ei se ţin de trecutul lor, un trecut în care este păcat, descurajare, eşecuri, greşeli, copilărie dificilă. Ţinem aceste lucruri în mintea noastră şi ele ne fură bucuria.

Filipeni 3:

12Nu că am şi câştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,

14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Pavel a decis să uite trecutul său, şi el avea ce uita.

Maximă: “Dacă te uiţi prea mult în urmă s-ar putea să crezi că acela e drumul înainte.”

2. Trăieşte pentru un scop semnificativ.

Un scop semnificativ şi măreţ exclude scopuri mici şi neimportante.

Pavel avea un scop semnificativ şi important. Scopul lui era:

“să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.” Filipeni 3:10-11

Scopul lui Pavel era să-L cunoască pe Isus, să aibă o relaţie foarte apropiată şi foarte strînsă cu El.

3. Nu te îngijora pentru viitor

Maximă: “Scuzele nu schimbă trecutul, şi îngrijorările nu schimbă viitorul”.

Problemele nu se schimbă prin îngrijorare. Dar lucrurile încep să se schimbe atunci cînd

TE ROGI PENTRU ELE.

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

Filipeni 4:6

Chiar dacă lucrurile din jur nu se schimbă momentan, ceva foarte important totuşi se schimbă, şi anume starea interioară.

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Filipeni 4:7

A te ruga înseamnă a recunoaşte că există un Dumnezeu care poate face orice. Înseamnă a recunoaşte că Dumnezeu e în control la orice situaţie, şi El e cel care e în stare să schimbe lucrurile, şi interioare şi exterioare.

Ilustraţie: O submarină îşi făcea serviciul în adîncul oceanului. A doua zi cineva l-a întrebat pe căpitan cum au reuşit să înfrunte furtuna ce a fost noaptea. La care căpitanul a răsuns: “Nu am simţit nici o furtună, noi ne-am aflat la adîncul oceanului”.

E la fel cînd ne punem încrederea în Dumnezeu, chiar dacă sunt circumstanţe şi necazuri în jur, Dumnezeu va  va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

4. Gîndeşte-te la lucruri bune.

Cum trăim depinde de cum gîndim. Dacă gîndim bine, bine vom face.

La ce să te gîndeşti ca să nu-ţi pierzi bucuria?

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

Filipeni 4:8

Alege sursa de unde te inspiri în fiecare zi. Mereu suntem loviţi de noutăţi proaste, de descurajări, dezamăgiri, lipsuri. Atunci cînd aceste lucruri ne umplu gîndirea, atunci disperarea, tristeţea şi frustrarea vor fi rezultatul. Sursa trebuie să fie Dumnezeu şi Cuvîntul Lui. Cel ce încurajează de obicei la fapte bune este Dumnezeu.

Timpul cu Domnul e foarte important, timpul în care studiezi din Cuvîntul Său, comunici cu El, te gîndeşti la măreţia Lui. Deoarece anume în acest timp, poţi să vezi perspectiva lui Dumnezeu asupra vieţii.

Alege să stai în prezenţa lui Dumnezeu măcar cîteva minute în fiecare zi.

5. Învaţă de la exemplele bune.

Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Filipeni 4:9

Caută oameni exempli în care ai avea încredere, şi care ştii că te-ar ajuta să creşti.

Exemplele bune sunt ceea ce lumea caută cu disperare. Chiar dacă exemplele bune au de înfruntat cele mai multe critici şi piedici, ei sunt apreciaţi de majoritatea oamenilor. Un exemplu bun este chiar Pavel, el spunea ucenicilor săi, urmaţi-mă pe mine aşa cum eu urmez pe Hristos.

Ce făcea Pavel?

• Căuta o relaţie bună cu Hristos,
• căuta cum mai bine să-L prezinte pe Hristos şi grecilor şi evreilor,
• căuta să înţeleagă cît mai bine harul lui Dumnezeu,
• era disciplinat,
• era dedicat scopului lui Dumnezeu pentru viaţa lui.

În cele din urmă fii tu însuţi un exemplu bun şi o încurajare pentru alţii.

Concluzii:

Ce să faci ca să nu-ţi pierzi bucuria?

1. Nu te mai ţine de trecut (Dumnezeu deja a rezolvat problema trecutului)
2. Trăieşte pentru un scop semnificativ (Cel mai semnificativ scop e să-L cunoşti pe Hristos)
3. Nu te îngijora pentru viitor (Dumnezeu deja se îngrijeşte de el)
4. Gîndeşte-te la lucruri bune (Cele mai bune lucruri sunt acelea pe care le propune Dumnezeu)
5. Învaţă de la exemplele bune (Dumnezeu va avea grijă să ne trimită la timp oameni evlavioşi a cărui exemplu să-l urmăm)