Predica – Avem nevoie de schimbări…

21 august 2011

Biserica Învierea

Mesaj: Avem nevoie de schimbări

Se întîmplă să te trezeşti dimineaţa şi să te gîndeşti – „am nevoie de o schimbare în viaţa mea, altfel nu ştiu cum va mai merge”.

Se întîmplă să priveşti televizorul şi să vezi ce se întîmplă în situaţia politică, sau socială, observi multă corupţie, nedpreptate, ură între oameni şi te gîndeşti – ţara asta are nevoie de o schimbare, altfel nu mai ştiu unde ajungem.

Poate de multe ori venind la biserică, sau întorcîndu-te de la biserică începi să te gîndeşti – în biserica asta trebuie de făcut o schimbare – altfel nu mai ştiu ce va fi.

Posibil sunt anumite dependenţe de care eşti robit – fie internetul, mîncatul excesiv sau fumatul – şi înţelegi undeva că ar fi bine cumva să scapi de ele.

Posibil ai anumite deprinderi de care ai vrea să scapi – fie e vorba despre deprinderea de a întîrzia, sau de a lua prea multe asupra ta, fie a lăsa lucrul început la jumătate.

Poate este o viaţă în neascultare de Dumnezeu – observi că nu mai ai nici chef de rugăciune, nici Biblia să o citeşti şi nici la biserică să mai mergi – şi înţelegi că ai nevoie de oschimbare la acest capitol.

Poate este o frică de oameni cu care trăieşti – şi ea te împiedică să te apropii de oameni, sau te împiedică să le spui despre Dumnezeu, sau să-i mustri atunci cînd crezi că e nevoie. Şi înţelegi ar fi bine cumva să te schimbi şi să devii mai îndrăzneţ.

Aş vrea să vorbesc astăzi despre schimbări – mesajul l-am intitulat – „Avem nevoie de schimbări”. Fiecare din noi ştie de ce schimbări are nevoie. Aş vrea să vorbesc despre 6 paşi pentru a ajunge la o schimbare reală în viaţă…

Primul pas:

1. E important să vrei să schimbi ceva.

E foarte greu să schimbi ceva atunci cînd nu vrei să schimbi nimic.

E foarte greu să motivezi pe cineva să facă ceva atunci cînd ele nu vrea să facă nimic.

E foarte greu să ajuţi pe cineva să scape de o dependenţă atunci cînd el singu nu vrea asta.

Primul pas spre o schimbare e dorinţa de a te schimba.

Posibil că prietenii tăi ştiu ce schimbări ar fi bine să faci în viaţa ta, şi pentru a părea mai bun în ochii lor le spui – „De mîine, sau începînd cu o zi de luni, eu voi începe să mă schimb, eu voi lepăda aceasta, sau voi înceta să facă un lucru sau altul”.

Însă încercă să te evaluezi – vrei într-adevăr asta.

• Ce vrei mai tare – să scapi de dependenţa de jocuri la computator sau vrei să treci cît mai curînd la următorul nivel în acel joc?
• Vrei într-adevăr să scapi de vreo altă dependenţă sau spui asta doar pentru a impresiona prietenii, pe cînd în inimă nu ai nici o intenţie serioasă în această privinţă?
• Vrei într-adevăr să-L cunoşti pe Dumnezeu sau doar foloseşti un limbaj spiritual din nou, pentru a impresiona pe alţii?

 Totul se începe de la o dorinţă puternică.

Un alt pas:

2. Cere ajutor.

În primul rînd cere ajutor dela Dumnezeu.

În foarte multe locuri din Biblie Dumnezeu ne încurajează să cerem:

Iacov 1:5

Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Iacov 4:2-3

2Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.

3 Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.

Matei 7:7-8

7 Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.

8 Căci oricine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.

Filipeni 4:

6Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.

7Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

Isus a mai spus un caz despre rugăciune – cînd o femeie se ducea la un împărat să ceară dreptate pentru ceva anume. Împăratul nu prea era interesat să o ajute, însă din cauza insistenţei ei, el a ajutat-o.

Într-un alt caz – cineva a rugat pe ucenicii lui Isus să vindece pe fiul său de demoni şi ucenicii lui nu l-au putut vindeca. Isus l-a vindecat, şi ucenicii l-au întrebat de cei ei nu au putut să-l vindece, şi Isus le-a răspuns:

Matei 17:

19Atunci ucenicii au venit la Isus, şi I-au zis, deoparte: “Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”

20″Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. “Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici colo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

21Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Dumnezeu ne încurajează să ne rugăm nu numai pentru noi dar şi pentru alţii :

1 Timotei 2 :

1Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii,

2pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea.

3Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

4care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.

De multe ori cînd comunicăm în diferite grupuleţe – ajungem să vorbim şi despre politică, şi se începe o critică la adresa fiecăruia – « Acesta nu-i bun, celalt e făţarnic, al treilea e prea egoist, al patrulea mai este nu ştiu cum, nimeni nu se gîndeşte la ţară, şi aşa mai departe…».

Aş vrea să întreb

• Cînd ultima dată te-ai rugat pentru cei din parlament, pentru preşedinte, pentru primar, pentru situaţia politică ?

Pavel îi încuraja pe fraţii lui în credinţă să se roage pentru el.

• Cînd te-ai rugat ultima dată pentru liderii bisericii, ca Dumnezeu să le dea înţelepciune cum să conducă şi să-şi îndeplinească responsabilităţile ?
• Cînd ultima dată te-ai rugat pentru biserica pe care o fregventezi ?

Rugăciunea e o armă foarte puternică în mîna unui creştin. Cea mai mare greşeală a creştinului este să nu o folosească.

Cere ajutor de la Dumnezeu, dar cere ajutor şi de la alţi creştini.

În planul lui Dumnezeu pentru omenire un loc foarte important îl ocupa biserica. O comunitate de oameni care cred în Dumnezeu şi se adună împreună pentru a se închina Lui. Dumnezeu a planificat biserica în aşa fel ca fiecare membru al ei să aibă nevoie de alţii, şi alţii să aibă nevoie de el. De aceea nu a dat toate darurile spirituale unui singur membru ci la toţi diferite. Atunci cînd într-o biserică nimeni nu mai are nevoie de nimeni, atunci acea biserică – poţi să spui că e pe moarte, sau este deja moartă.

Avem nevoie să cerem ajutor de la alţii, oricare ar fi problema cu care ne confruntăm. Avem nevoie să ne deschidem unul faţă de altul şi să recunoaştem slăbiciunile noastre, nevoile noastre.

Ideea grupurilor mici e o idee foarte bună deoarece anume acolo are loc această relaţionare, acest ajutor reciproc.

3. Crede-L pe Dumnezeu.

Matei 21:

20Ucenicii, când au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: “Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”

21Drept răspuns, Isus le-a zis: “Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: “Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare”, se va face.

22Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

Ceea ce-i împinge pe oameni la acţiune este ceea cei ei cred cu adevărat.

« Cel ce se roagă dimineaţă să plouă şi se roagă cu credinţă, îşi ia umbrela cînd iese din casă. »

4. Aşteaptă.

Poate te rogi de mult timp pentru rudele tale ca ei să-L cunoască pe Dumnezeu şi vezi că nu se întîmplă nimic – e nevoie să mai aştepţi.

Poate te rogi pentru o schimbare în biserica ta, şi nu vezi nici un răspuns la moment – e nevoie să mai aştepţi.

• Moise a aşteptat 40 de ani pînă Dumnezeu l-a adus la condiţia de a putea într-adevăr să-şi ajute poporul.
• Avraam a aşteptat pînă la adînci bătrîneţe promisiunea lui Dumnezeu că va avea un fiu.
• Isus a aşteptat 30 de ani pînă să-şi înceapă slujirea lui pe pămînt.

Graba strică treabă – spune un proverb de al nostru.

În cazul lui Avraam, soţia lui Sara s-a grăbit să-L ajute cumva pe Dumnezeu. Ştia că ea nu putea să aibă copii, erau deja bătrîni, şi ideea care i-a venit a fost să-i dea pe roaba ei Agar ca să se culce cu Avraam şi astfel ea va avea un copil – şi iată promisiunea îndeplinită.

Graba ei a adus la apariţia unui popor care luptă pînă acum împotriva creştinizmului şi împotriva întregului glob pămîntesc.

Poate de mult timp te rogi pentru un soţ sau o soţie, şi ştii că ar fi bine ca el sau ea să fie creştin. Priveşti în biserică şi nu prea vezi nici un partener potenţial, timpul însă trece şi trebuie să faci ceva – şi începi deja să cauţi persoana potrivită printre cei necreştini.

Biblia spune să nu ne înjugăm la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.

Mai bine e să trăieşti singur decît cu o persoană nepotrivită.

5. Acceptă ceea ce Dumnezeu oferă.

Apostolul Pavel avea un neajuns, poate era fizic poate era ceva altceva – Pavel îl numea „Ţepuş în carne”, şi cel mai probabil că îl deranja foarte mult. El s-a rugat ca Dumnezeu să i-l i-a şi Dumnezeu i-a răspuns că harul Lui îi este deajuns, puterea sa în slăbiciune este făcută desăvîrşită.

2 Corinteni 12:7-9

7Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf.

8De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

9Şi El mi-a zis: “Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

Dumnezeu de multe ori foloseşte neajunsurile noastre într-un mod foarte special.

Este o istorioară despre un slujitor al unui om care aducea apă de la un izvor cu două ulcioare. Unul era bun, altul era crăpat, aşa încît de fiecare dată cînd era umplut, apa curgea din el pînă ajungea acasă. Din cauza asta ulciorul spart se complexa foarte mult, se supăra pe el însuşi, şi celalalt ulcior bun îl mai privea cu dispreţ. Şi acest ulcior i-a spus celui care îl căra în fiecare zi – „ascultă de ce mă mai foloseşti atîta pentru a aduce apă, nu vezi că sunt spart şi vărs multă apă pe drum?”. Băiatul i-a răspuns – „Cînd ne vom duce următoarea dată la apă să priveşti partea ta a drumului şi pe cealaltă parte”. Şi ulciorul spart a observat că pe partea lui erau flori pînă la izvor, pe cealaltă parte nu era nimic. Atunci băiatul i-a spus – „Eu am observat neajunsul tău şi am hotărît să-l folosesc pentru ceva bun, de aceea am semănat flori pe partea ta a drumului aşa încît de fiecare dată cînd ne întoarcem la izvor tu le uzi, şi pe urmă eu le strîng pentru a le pune în casa stăpînuluipe masă”.

Pe de altă parte Dumnezeu nu oferă numai lucruri pe care noi le privim ca neajunsuri dar şi lucruri pe care am putea să le privim ca surplusuri. Cîteodată cerem ceva şi Dumnezeu ne dă mul mai mult decît cerem.

Dacă Dumnezeu dă ceva, ia şi bucură-te de asta.

 6. Fă ceea ce ţine de tine.

Într-o localitate era o inundaţie, şi toţi erau evacuaţi de acolo. Cînd apa abia se ridica, cineva cu maşina îi spune lui moş Ion să se suie pînă vine inundaţia, şi moş Ion îi spune – „Nu merg, eu cred că Dumnezeu mă v-a salva de inundaţia asta”. Cînd deja era pînă la brîu, cineva cu barca a venit şi i-a spus lui moş Ion să se suie, şi el din nou – „Pe mine Dumnezeu o să mă salveze”. Cînd apa era ridicată pînă la acoperiş a venit un elicopter să-l salveze pe moş Ion, şi moş Ion din nou a refuzat spunînd că pe el Dumnezeu îl va salva. Apa s-a ridicat şi mai mult şi moş Ion s-a înecat şi a ajuns în faţa lui Dumnezeu şi nemulţumit Îi spune – „Doamne, eu cred în tine, şi toată viaţa te-am slujit – credeam că mă vei salva de aceasta inundaţie dar m-ai lăsat să mă înec”. La care Dumnezeu îi răspunde – „eu am încercat de trei ori să te salvez: Am trimis maşina, pe urmă barca pe urmă şi elicopter am trimis şi tu le-ai refuzat pe toate”.

Dacă vrei să faci o schimbare în viaţa ta, fă ceea ce ţine de tine. Dumnezeu nu va face totul în locul nostru ci ne va lăsa şi o parte a noastră de responsabilitate.

Dacă vrei să creşti spiritual:

–         începe să petreci timp sistematic cu Dumnezeu

–         citeşte cărţi creştine

–         ascultă predici

–         întîlneşte-te cu creştini care la fel vor să crească spiritual.

Dacă vrei să ai o formă fizică bună – începe măcar să alergi dimineaţa.

Dacă ai vreun conflict cu cineva şi vrei să-l rezolvi– cel puţin cere-ţi iertare dacă tu eşti vinovat.

Deci ca concluzi pot spune doar:

Ceea ce e imposibil la om, e posibil la Dumnezeu. Schimbările de care avem nevoie vor deveni o realitate în viaţa noastră dacă:

• Le vom dori,
• Le vom cere,
• Îl vom crede pe Dumnezeu,
• Vom aştepta cu răbdare,
• Vom accepta ceea Dumnezeu va da şi
• Vom face ceea ce depinde de noi!

Esenţa răbdării.

23.01.2011

Pasaj: Iacov 5:7-12

Un creştin se ruga odată: „Doamne te rog să-mi dai răbdare… şi te rog să mi-o dai cît mai degrabă!

În viaţa de toate zilele de cele mai multe ori avem nevoie de răbdare.

Fie stai în rînd la magazin, fie stai în rînd să achiţi serviciile comunale, fie aştepţi să finisezi în cele din urmă examenele, fie aştepţi să treacă mai repede anul de învăţămînt… alţii aşteaptă să se termine cît mai repede vacanţa, fie ai un proiect de îndeplinit la lucru şi deja ai obosit şi de proiectul la care lucrezi şi de oamenii cu care lucrezi, fie investeşti în oameni: în creşterea lor spirituală, sau spui Evanghelia şi încă nu vezi rezultate, fie alte lucruri care necesită timp, înţelepciune şi RĂBDARE!

O calitate importantă în viaţa unui creştin este răbdarea.

Multe lucruri bune care au fost începute, nu au fost duse pînă la urmă din cauza lipsei răbdării.

Multe relaţii se distrug din cauza lipsei de răbdare.

Duminica trecută am vorbit despre „Cum să administrezi corect averea şi puterea?”. Era mai mult o mustrare din partea lui Iacov pentru bogaţi, şi pentru cei ce nu credeau în Dumnezeu şi pentru cei ce credeau în Dumnezeu.

Ca o continuare Iacov spune:

Iacov 5:7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului.

Iacov începe să se adreseze la cei mai puţin fericiţi. Cei ce se aflau în lipsuri, în respingeri din partea oamenilor din jur din cauza credinţei lor, în lipsă de speranţă, etc.

Şi Iacov le spune aşa un îndemn:

Fiţi dar îndelung răbdători,- îndelunga răbdare este undeva o răbdare care o ai chiar şi atunci cînd răbdare e gata să se termine.

fraţilor,- se adresează creştinilor.

până la venirea Domnului – este o răbdare care nici nu ştii cînd se va termina. Venirea Domnului nu ştii cînd va fi. Isus poate veni înapoi să ne ia peste mulţi ani, sau poate veni chiar mîine, sau poate deseară.

Vom vorbi astăzi despre 3 întrebări legate de răbdare:

• Cînd este nevoie să ai răbdare?
• Cum să ai răbdare?
• De ce să ai răbdare pînă la urmă?

Cînd este nevoie să ai răbdare?

1. Cînd lucrurile nu-ţi sunt sub controlul.

Atunci cînd nu de tine depind anumite lucruri.

Iacov 5:7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

Fermierii de obicei nu au control asupra anotimpului, nu au control asupra soarelui, vîntului, ploii. O parte din muncă ţine de ei: să semene, să îngrijească de plante, însă o altă parte şi mai importantă depinde de facorii naturali.

2. Cînd oamenii nu se schimbă.

Atunci cînd eşti frustrat deja de lipsa de disciplină a oamenilor, de lipsa de maturitate, de deprinderi care te deranjează de obicei. De comportament cu care de cele mai multe ori nu eşti deacord. Diferenţele dintre oameni ne mai irită. Atunci cînd cineva gîndeşte într-un fel, altcineva în aftfel – văd lucrurile diferit şi atunci cînd comunică ajung la contradicţii.

Atunci cînd investeşti în oameni adevărul lui Dumnezeu, şi în cele din urmă nu vezi nici un rezultat. Atunci cînd parcă spui Evanghelia colegilor tăi, parcă spui adevărul din Biblie persoanelor care deja sunt creştine, şi… nu vezi nici un rezultat.

Cea mai mare tentaţie atunci e să te plîngi pe toţi – „cît de neserioşi mai sunt!!!”

Plîngerile acestea se transformă de cele mai multe ori în bîrfă, în critică, în resentimente, în ură…

Iacov 5:9 Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

10 Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului.

Prorocii care vorbeau, vorbeau şi iar vorbeau din partea lui Dumnezeu oamenilor, şi puţini sau chiar nimeni nu-i asculta.

Deci: cînd e nevoie să ai răbdare? Cînd lucrurile nu-ţi sunt sub control, cînd oamenii nu se schimbă şi următoarea situaţie:

3. Cînd nu înţelegi cauza evenimentelor neplăcute.

Atunci cînd tu sau cineva din apropiaţii tăi nimeresc în situaţii complicate – fie vreo boală, fie vreun accident. Fie cineva îşi racturează un picior sau o mînă.Atunci cînd investeşti în vreun proiect şi cu toate că ai investit ajungi la faliment.

Atunci cînd oamenii sunt îndreptaţi împotriva ta fără a avea vreun motiv pentru asta.

Iacov 5 :11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

• Iov, nu prea înţelegea din ce cauză a pierdut tot ce avea.
• Iosif, nu prea înţelegea de ce a nimerit în Egipt în temniţă(înainte ca să ajungă în poziţie înaltă)
• Naomi soacra moabitei Rut, în Vechiul Testament nu prea înţelegea de ce a murit soţul şi fii ei.

E nevoie să ai răbdare atunci cînd:

– Lucrurile nu sunt în controlul tău;

– Cînd oamenii nu se schimbă;

– Cînd nu înţelegi cauza evenimentelor neplăcute.

Cum să ai răbdare?

1. Să aştepţi cu crediniţă.

Iacov 5:7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

Fermierul nu stă cu mîinile în buzunar ci pregăteşte pămîntul pentru ploaie.

El ară, seamănă, cu credinţa că totuşi în cele din urmă va ploua, şi el va avea roadă.

O maximă: „Cine se roagă cu credinţă pentru ploaie, iese din casă cu umbrela în mînă”.

Avem nevoie de credinţă Dumnezeu. Că El va purta de grijă aşa cum a promis, că El ţine sub control lucrurile.

Credinţa este un facor foarte important în răbdare. Din cauza că credinţa e cea care ne împinge la acţiune.

2. Să aştepţi cu dragoste faţă de oameni.

Iacov 5:9 Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

10 Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului.

E greu să iubeşti, şi poate motivul din care Dumnezeu permite să avem anumiţi oameni în viaţa noastră care într-un fel ne crează probleme, e ca să ne înveţe să iubim.

Poate motivul din care Dumnezeu ne pune pe noi în viaţa anumitor oameni, e ca să-i înveţe pe ei să ne iubească.

Nu noi schimbăm oamenii. Dumnezeu îi schimbă. Chiar dacă oamenii resping de multe ori sfaturile, îndemnurile noastre, ei nu pot să respingă rugăciunile noastre.

Nimeni nu ne poate opri să ne rugăm pentru ei.

Rugăciunea de obicei schimbă – e bine să ne rugăm pentru schimbarea oamenilor şi se poate întîmpla că Dumnezeu ne va schimba pe noi.

Poate oamenii care îi ai acum în jurul tău, fie la şcoală, serviciu sau biserică – sunt încăpăţînaţi, sau nu te iau în serios, sau pur şi simplu nu te ascultă – începe să te rogi pentru ei. Roagă-te pentru transformarea lor, roagă-te pentru nevoile lor. Roagă-te pentru relaţia ta cu ei. Roagă-te să ai dragoste faţă de ei.

Toţi avem nevoie să învăţăm să acceptăm pe ceilalţi aşa cum sunt.

Conform unei istorii tradiţionale evreieşti, Avram stătea lîngă cortul său într-o seară, şi la un moment a văzut un om bătrîn şi obosit care vena spre el. Avraam i-a ieşit înainte, l-a salutat, apoi l-a invitat în cortul său. Acolo el i-a dat mîncare şi apă să bea. Omul a început să mănănce imediat fără a binecuvînta mîncarea. Avraam deci l-a întrebat: „Nu te închini lui Dumnezeu?”. Bătrînul i-a răspuns: „Eu mă închin numai focului şi nici unui alt dumnezeu!”. Atunci Avraam a devenit supărat, l-a luat pe acel bătrîn de braţ şi l-a dat afară. După ce el se îndepărta, Dumnezeu l-a întrebat pe Avraam: „De ce l-ai alungat?”. Avraam a răspuns: „Păi nu ţi se închina Ţie!”. Atunci Dumnezeu i-a spus: „Eu l-am răbdat 80 de ani fără ca el să se închine Mie. Dar tu n-ai fi putut să-l rabzi măcar o noapte?”.

Thomas Lindberg.

Proorocii din Vechiul Testament – nu au vorbit în vînt. Dumnezeu i-a apreciat pentru ceea ce ei au făcut. Ba mai mult, Dumnezeu nu face lucrurile la întîmplare, El face totul cu un scop pe care noi de multe ori nu-L înţelegem din cauza că nu vedem totul în ansamblu aşa cum vede El.

3. Să aştepţi cu speranţă.

Iacov 5 :11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

Atunci cînd îţi pierzi speranţa, pierzi practic totul.

Dacă Iov şi-ar fi pierdut speranţa – nu ştiu ce s-ar fi întîmplat. Posibil cartea Iov ar fi avut un alt sfîrşit.

Cei care rabdă pînă la urmă Biblia îi numeşte fericiţi.

Iacov 1:12 Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Cei ce rabdă pînă la urmă vor avea şi o răsplată a răbdării lor.

Galateni 5:9 Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

George Muller, un creştin evanghelic, şi director la un orfelinat din Bristol, într-o zi a început să se roage pentru 5 prieteni de-ai lui. După mai multe luni, unul din ei a venit la Domnul. Zece ani mai tîrziu alţii doi au crezut în Dumnezeu. Peste 25 de ani al patrulea a fost salvat. Muller a perseverat în rugăciune pînă la moartea sa pentru cel de-al cincilea prieten, şi timp de 52 de ani el n-a încetat să spere că el îl v-a accepta pe Hristos. Credinţa lui a fost răsplătită. Nu mult timp după înmormîntarea sa, cel de-al cincilea prieten a fost salvat.

Our Daily Bread.

4. Să aştepţi cu intergitate.

Iacov 5:12 Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci “da” al vostru să fie “da”; şi “nu” să fie “nu”, ca să nu cădeţi sub judecată.

Să nu încerci să impresionezi pe cineva începînd să dai promisiuni… ci să fii onest în vorbire – aşa încît ceea ce vei spune să fie credibil.

Cum să aştepţi? :

–          Să aştepţi cu credinţă;

–          Să aştepţi cu dragoste faţă de oameni;

–          Să aştepţi cu speranţă, şi

–          Să aştepţi cu integritate;

De ce e nevoie să ai răbdare pînă la urmă?

1. Din cauza că Dumnezeu ţine în control lucurile.

Dacă Dumnezeu te cheamă la ceva măreţ, ceva peste puterile tale, să ştii că El e cel care ţine sub control lucrurile.

Salvarea noastră e ceea ce e sub controlul lui Dumnezeu. Dacă ar fi fost sub controlul nostru atunci cu greu am putea s-o menţinem.

Noi nu avem răbdare de multe ori pînă la urmă din cauza că încetăm să mai credem că Dumnezeu va ţine lucrurile sub control. Ne este uşor să facem ceea ce vedem, ceea ce putem controla, ceea ce stă în puterile noastre, însă este greu să mergi acolo unde nu mai ai nimic sub control.

2. Din cauza că Dumnezeu mai are de lucru în caracterul nostru.

Dumnezeu are un scop cu vieţile noastre – maturitatea în Hristos. Pentru asta El permite anumite lucruri neînţelese, dureroase uneori – pentru a ne ajuta să creştem.

Iacov 1:

2 Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări,

3 ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4 Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic.

Apostolul Pavel a spus în Filipeni 1:6:

Filipeni 1:6 Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Răbdarea la fel este un factor al maturităţii. Ce spunem noi despre cei ce nu au răbdare? – Spunem că nu sunt suficient de maturi. Atunci cînd oamenii intră în conflict, se supără se ridică, şi trîntesc uşa după ei, sau atunci cînd încep lucrul şi nu-l duc pînă la capăt fie din cauza lenii fie din cauza ambiţiilor şi capriciilor. Noi spunem în aşa cazuri că este lipsă de maturitate. Dumnezeu are ca scop să ne ajute să creştem la maturitate în Hristos. Dumnezeu ne dezvoltă de multe ori încet. El nu are nevoie să se grăbească. Un pastor din Anglia care era caracterizat de o manieră clamă şi liniştită. Fiind odată într-o stare de frustrare şi iritare l-a întîlnit un prieten de-al său şi l-a întrebat – „Ce s-a întîmplat d-nle Brooks, e vreo problemă?”. Şi el a răspuns: „Problema e că eu sunt în grabă, dar Dumnezeu nu”.

Dumnezeu e gata să aştepte mai mult timp pînă noi vom înţelege anumite lucruri. Moise a avut nevoie de 40 de ani pînă a ajuns să fie chemat de Dumnezeu să conducă poporul Israel din Egipt în Canaan.

Tot ce face Dumnezeu în viaţa noastră, nu este la întîmplare. Şi nu este fără rezultat.

Isaia 55:10 Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

11tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele.

3. Din cauza că Isus va veni curînd.

Iacov de cîteva ori în acest pasaj vorbeşte despre a doua venire a lui Isus.

Iacov 5:

7 Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Iată că plugarul aşteaptă roada scumpă a pământului, şi o aşteaptă cu răbdare, până primeşte ploaie timpurie şi târzie.

8 Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului este aproape.

9 Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă.

10 Fraţii mei, luaţi ca pildă de suferinţă şi de răbdare pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului.

11 Iată, noi numim fericiţi pe cei ce au răbdat. Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov, şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul, şi cum Domnul este plin de milă şi de îndurare.

12 Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci “da” al vostru să fie “da”; şi “nu” să fie “nu”, ca să nu cădeţi sub judecată.

O învăţătură foarte importantă din Biblie este – A doua venire a lui Isus.

Isus a vorbit de multe ori despre aceasta pentru a ajuta pe oamenii de atunci şi pe creştinii din toate timpurile să fie conştienţi de faptul că viaţa pe pămînt nu va dura veşnic. Va fi o zi cînd totul se va termina. Un scop al cinei de taină este să comemorăm moartea Sa, pînă va veni El. Înainte ca Isus să se înalţe la cer, El a spus ucenicilor – “Iată, Eu sunt cu voi pînă la sfîrşitul veacului”.

La a doua venire a lui Isus – creştinii vor fi luaţi la cer. Acest eveniment se mai numeşte “răpire”. Biblia spune că va fi o judecată a credincioşilor, şi fiecare va fi răsplătit conform faptelor pe care le-a făcut pe pămînt. Unii vor primi răsplată mai multă, alţii nu vor primi.

Răsplata va depinde nu atît de faptele înseşi care au fost făcute, cît de atitudinea cu care au fost făcute.

Conştientizarea faptului că vom fi judecaţi e motivantă de multe ori. Ne motivează să fim mai atenţi cum trăim, cum vorbim, cum ne comportăm. La fel cum şi răsplata e ceva motivant.

Biblia vorbeşte despre ambele, şi despre răsplata şi despre judecată.

Poate şi tu te afli în situaţiile,

• fie a fermierului care aşteaptă ploaia,
• fie a proorocilor care vorbesc din partea lui Dumnezeu şi nu prea au rezultate, şi eşti tentat să te plîngi pe toţi din jur,
• poate eşti în situaţia lui Iov, treci prin anumite greutăţi şi nu ştii de ce se întîmplă ele în viaţa ta.

Indiferent în ce situaţie nu te-ai afla vreau să te încurajez să ai răbdare.

Dumnezeu ţine în control lucrurile,

lucrează încă la caracterul nostru,

şi atunci cînd nici nu ne vom aştepta ne va lua în cer.